Nr. 64 - Pro Didactica

docendo discimusActualmente, eforturile managerilor instituţiilor deînvăţămînt din R. Moldova sînt axate, în mod preponderent,pe desfăşurarea de adunări cu părinţii şi antrenareaacestora în organizaţii obşteşti. Lipsa unei strategiicomplexe de implicare a părinţilor denotă pregătireainsuficientă a cadrelor didactice şi a celor manageriale,neluarea de atitudine în problema dată de către reprezentanţiiautorităţilor centrale.Cele mai frecvente probleme care împiedică colaborareadintre şcoală şi familie şi care trebuie soluţionate printrunefort conjugat al tuturor actorilor educaţionali: părinţi,profesori, manageri ai instituţiilor de învăţămînt sînt:• lipsa de claritate în repartizarea rolurilor şi aresponsabilităţilor între parteneri;• prezenţa unor bariere în funcţionarea eficientă aparteneriatului educaţional şcoală-familie, cauzatede circumstanţele socio-economice şi culturale aleperioadei de tranziţie pe care o traversează ţara;• pregătirea insuficientă a administraţiei instituţieide învăţămînt, a cadrelor didactice şi a părinţilorpentru construirea unor relaţii de parteneriat;• lipsa unei tradiţii culturale în colaborarea şcoală-familieşi a modalităţilor de stimulare a acesteia etc.Relaţiile dintre şcoală şi familie sînt fundamentalepentru buna funcţionare a sistemului educaţional şipentru succesul şcolar al generaţiei în creştere. Deaceea, identificarea posibilităţilor de implicare a părinţilorîn viaţa şcolii trebuie să devină o preocupareconstantă a instituţiei de învăţămînt. Este importantca părinţii să înţeleagă beneficiile participării în viaţaşcolii asupra propriului copil, dar şi asupra comunităţii.Implicarea părinţilor în activitatea şcolii poate contribuila: schimbarea în bine a atitudinii şi comportamentuluielevilor faţă de şcoală, ameliorarea climatului şcolar,sporirea sprijinului acordat şcolii de către părinţi, creştereaperformanţelor şcolare etc.Crearea unui spectru larg de oportunităţi de antrenarea părinţilor în activităţile şcolii este un indicatoral deschiderii şi al profesionalismului cadrelordidactice şi al directorilor de şcoli. Diriginţii, profesoriişi administraţia sînt cei care decid asupra aplicării celormai eficiente instrumente în acest scop.Identificarea şi analiza problemelor existente îndomeniu s-a efectuat în baza unor studii coordonate deCentrul de Politici Educaţionale de pe lîngă Universitateadin Ljubljana în 8 ţări din Europa de Sud-Est (R. Moldova,România, Croaţia, Macedonia, Serbia, Muntenegru,Bosnia şi Herţegovina, Albania). În R. Moldova, celedouă cercetări, realizate de Centrul Educaţional PRODIDACTICA în colaborare cu Institutul de Marketing şiSondaje IMAS-inc, s-au bazat atît pe metode cantitative,cît şi calitative. O cercetare a cuprins un eşantion de 30de gimnazii, grupurile ţintă constituindu-le părinţii (cucopii de vîrstă şcolară, membri ai Comitetului părintescal clasei sau ai Comitetului părintesc al şcolii, excluşisocial – 1128 de persoane) şi managerii instituţiilor (30).Datele colectate prin intermediul metodelor cantitativeau fost completate cu date obţinute în urma discuţiilorfocus-grup cu părinţii (5 focus-grupuri). Altă cercetare aavut la bază un eşantion de 296 de instituţii de învăţămîntpreuniversitar de cultură generală, grupul ţintă fiind manageriiinstituţiilor de învăţămînt (296 la număr). Studiileau permis diferenţierea a două categorii de obstacoleîn funcţionarea eficientă a parteneriatului şcoală-familie:obstacole existente în cadrul instituţiilor de învăţămîntşi obstacole existente în cadrul familiei.Obstacole cu care se confruntă cadrele didactice/managerii instituţiilor de învăţămînt în implicareapărinţilor în viaţa şcolii. Lipsa unei Strategii, a unui Planoperaţional de implicare a părinţilor în activităţile instituţiei,necunoaşterea rezultatelor şi a efectelor acestoraeste cauza implicării reduse a părinţilor în viaţa şcolii.Absenţa documentelor enumerate mai sus denotă pregătireainsuficientă a directorilor pentru exercitarea funcţieide manager, dar şi diminuarea importanţei acestui aspectîn organizarea şi gestionarea instituţiei de învăţămînt.În acelaşi timp, rezultatele cercetărilor realizateprintre părinţi indică faptul că aceştia îşi doresc:– să fie implicaţi în luarea deciziilor la nivelulinstituţiei şcolare (46,5% susţin că, deşi contribuiela fondul clasei sau al şcolii, nu li s-a cerutniciodată să se pronunţe referitor la gestionareaacestor bani);– să fie discutate problemele existente la nivel demanagement al instituţiei (77,0% au indicat că nuau participat la asemenea discuţii, dar şi-ar dori);– să li se solicite opinia cu referire la organizareaunor evenimente şcolare – excursii, aniversărietc. (46,1% au menţionat că nu li s-a cerut niciodatăpărerea în această privinţă);– să fie implicaţi în luarea deciziilor vizînd activităţileextracurriculare (62,2% susţin că nuli s-a cerut opinia privind organizarea acestoractivităţi);– să fie valorificate mai multe oportunităţi referitoarela activităţile de voluntariat prin desfăşurareaunor acţiuni sportive, sociale, culturale (52,1%au relevat că niciodată nu au fost implicaţi înastfel de activităţi).Didactica Pro..., Nr.6 (64) anul 2010Parteneriatul şcoală-familie: de la pasivitate la implicare33