OVO, 323p..pdf

118 0 viatá de om
veverita cinzeci de bani pe zi. Intorcindu-ne dimíneata
la pupítrele in care ilrvatasem eara pana la zece, reluam
supt aceleasí capace somnul nostru intrerupt, pe care pedagogul,
fa la de domnii" hartagosi din cursul superior,
trebuía si-1 tolereze. Ling mine, egoismul luí Soare se
hrania singur, pofticios, din alimentele alese pe care le
expedíase tatal de la Galati. Cutare alt vecin chitia albu-mul
cu marci postale, mare si folositoare slabiclune, pe
care-I fura pe rind de la totí colegii. Greolu, plicrisit, pedagogul
isí tira pap, pe cind din strada se ridicau larasi
strigatele, urletele, lungile plinged asiatice ale precupetilor
si zvonul multimii grabite spre tirg. Aierul, de timpuriu
plin de praf, zdpacia si mai mult mintile pe care,
jos, le astepta interogatodul profesorilor.
Ce putea sa resulte din acest fel de viata is' poate inchípui
si cine n'a trecut printeo experienta. asamanatoáre.
De la o bucata de vreme, intocmal ca la inchisoarea pentru
delicte s'i pentru crime, nu mai reactionai: te parasiai
uneí soarte care nu se putea nici schimba, old imbunatati.
Once grija adevarata a fiintii fisice scoala n'avea N
nu avuse níciodata bale disparea ; putini pastrau in
dosul capaculuí de la pupítru un cíob de oglinda ca sa4
compatimeasca zilnic fata palída, obosita. ImbracAmintii nu
i se dadea nido atentie. M'am deprins astfel, fara sa fi auzít
un cuvint, daca nu de simpatie sfatuitoare, macar de mil& a
nu mai scoate din sosoní ghetele, care pe incetul se muíau,
si simtiam o deosebita placere ca, in rdtdcirea prin aceste triste
culoare, nu mi se mai aud pasii, m'am deprins a nu mai tunde
parul, care se lasa pe umeri, a nu mai reteza fulgií de barba,
cad se imbulziau salbatec. Cravata o parasísem, si prin.deam
cu un bold gulerul continuu ddicat. Cred ca ma
impodobisem si cu niste ochelari fumurii. Un adevarat
Ion Nadejde in mic, care se potrivia, de altfel, si cu o
incepatoare profesíune socialista. Mai in vest& mai resistenti,
colegii din clasa a VII-a, eel doi Crival, Nícolae