OVO, 323p..pdf

182 0 viata de om
Deocamdata nu mai aveam rost in *coala Normal,
unde era sa las un singur prieten, credindos mu/ti ani
de zile, pana ne-am pierdut din vedere, Fintinaru. intirnplarea-mi
scoase inainte 0 ceva nea0eptat : o catedra, o
buna catedra de curs superior la liceul din oraqul unde
numai cu citeva luni de zile inainte intrasem pierdut in
zvonul vesel §i in zbuciumul desmatat al unui congres
de studenti fara scop 0 fara rost : Ploe0ii.
0 catedra de latina. Cum ajunsesem a ceti fara nido
greutate oricare clasic, m'am presintat.
In vremea de azi, cind se desk& ' in cilia legii prin
care am eautat sa inlatur atita nedreptate, daunatoare
§colii inse0, liqtele reusitilor la un »examen de capacitate"
in care, cum candidatii sint cu sutele, e imposibila once
observatie atenta a fiecaruia, once cintarire complecta a
stiintii, talenttgui 0 aptitudini/or, multe 0 felurite, -care se
cer unui adevarat profesor, nu-0 poate da sama cineva
ce era atunci un concurs pentru o catedra secundara,
intr'o atmosfera de seriositate 0 de sigurA judecata,
asemenea, de altfel, cu aceia de decenta 0 control la
examenele anuale 0 la atit de importantele i de respeCtatele
lice* pe care le cuno0eam.
Astfel intr'o zi de Mart m'am dus a doua oara la Bucure0i,
unde un cald soare de primavara contrasta cu
indaratnicele urme de lama din Iqul lieu. in comisiunea
care trebula sa ma cerceteze impreuna cu cloi concurenti,
oameni in vrista 0 profesori 0/ experienta, erau numai
profesori universitari. Atunci am vazut intaia oara figura
de Dac torturat, cu ochii razboinici infundati supt sprincenele
stufoase, a luí Grigore Tocilescu, arheolog, istoric,
om politic pe atunci, cu care nu giciam de loc care vor
fi legaturile in viitor ; ca 0 toti ceilalti, intre cari cred
ca era 0 Odobescu, nobila figura, de o rara finela, cu
pletele crete sure in jtzrul fruntii drepte 0 largi, cu ochii
alba§tri viorli, de o feminina dulceata, el a fost insa deo-