OVO, 323p..pdf

42 0 vlat6 de om
Acasa, nu mai gasiam gradina_cu florile si lívada cu
tainele. Cu toata strasnica strimtorare a mainei, pe care
o sprijinia, mai mult decit pensia pinii din toate zilele,
ajutorul rudelor, legate prín acea solidaritate a undo intinse
familii boieresti mergind si pana la ca din urma, cel mai
sarac si cel mai nenorocit, ízbutiseram a gasi o locuinta
mai buna, dar fara nimic din poesla inflorita a patriar,
caleí case batrine supt coperísul de sindila. In locul
unde ne stramutasem, chemati pare ca inapoi in strada
celor mai grele suferinti vac' inca inaintea ochilor
crucea adusa dincolo pentru un mormint pe care-I gtciam,
dar nu voiam sa mi-1 spun , era si o frumoasa
zidire cu mai multe odai sí un balcon de fier in lata
strazii, erau si siraturile uneí mid gradini, dar acestea
nu erau ale noastre. Din vechea burghesie libera, poli-.
tica a Botosanilor traía acolo proprietarul, fost bacan, acel
Vasiliu, care, cu amintírea orasului autonom, cirmuit de ai
sal, isí zicea cu mindrie Pirgaru (eu nu stiam ca neamul
mieu era acela al unui epitrop al aceleiasi liberta/i); omul
mic, slab, cu tacaliè avea ca sotie pe fiica unuí argíntar,
al aril frate, devenit inginerul Argenti, calatorise, nu totdeauna
cu cínste, prin strainatati italiene si a lusese de
acolo o sotie venetíana, Teresa, roscovana, blonda, cu
splendidul par al femeilor din lagune, asa de íubitoare s'i
de buna inteun mediu care n'o intelegea, mergind pana
la brutalísare. Aici imi apar, pe ling un balat mai mare
decit mine, de care nu ma apropia nímic, cloud fete pe
care dulcea alíntare a mameí le prefacuse in Puptiica si
Florícica. Odata, Floricica n'a mai aparut in curte; ferestile
casei marí stateau inchíse sí mal tarziu am aflat
a fetita grasuta si vesela, zugrumata de anghina, plecase
unde nímeni nu era s'o mai vada.
Traiu aspru si trist. Pirí de la scoala, crezute acasa, si
sentimentul sfasietor al pedepseí nemerítate, din mini pe
care le respectam sí le iubiam : planuri de casatorie noua,