OVO, 323p..pdf

228 0 vi* de om
Dar expositía umana, ca intr'o Weltstadt, cum devenise
acum Berlinul, nu se opría ale'. i alte rase, cele mai
deosebíte, erau represIntate. Un Grec rotund, oaches sí
unsuros la l'ata, care nu se da/ea pe nímenea aftu/, dar
Ostra o prudenta tacere de negustor serios, o Norvegíana
batrina ca Nornele care vrajesc viata tale
fírul cu foarfece de arma, al cadí asalt asupra etern
aceleiasi fripturi, incunjurata de carta permanenti sí de
mordovi fara moarte, avea ceva din gestul unuí animal
dupa zabrele, í atit de interesantul lapones cu gesturile
de pantera, Kanai, síngurul care putea sa smulga eco,nomille
babel Döllen", care se emotiona profund, pana
la lacrimi, sí-sí deschídea punga bine inodata, cind
bietul" 'Canal, al carui tata ajunsese mínistru de Razboiu
in Iaponía", avea nevoie de bani pentru un intors
acasa care se prelungía fara termín. í nu pot uíta o
cintareata maghíara convínsa ca intre natía ei sí a noastra
numai singele va hotari, dar care marturisla luí Evolceanu
oarecare ap/ecare pentru melancolía ochilor miel
de douazed de ani.
In ce prívete Germanía gazduitoare, ea era represin,tata
de síngura familie a stapinei fata malura care era
sígura ca o ¡ea Evolceanu pentru ca-i facuse de zíua eí
un cadou de carti, sí alta, rosie sí masiva, care pazía cu
ochil ingrijorati un bärbat chimist care, el-lit-mil de in.somníe,
isi petrecea noptile goale rotindu-se in odaie ca
o fiara.
Toate erau asa de bine rinduíte In aceasta Germanie
wilhelmiana incit se faceau de la sine, fara sa aí nevole
a infra numai decit in legaturi cu oamenii, cu oamenii
seriosí i tacuil, cari nu dadeau nimic de la dinsií, in
strazile pline, dar lipsite de alt zgomot decit huruitul sí
pocnitul de copite al trasurilor pe granít. Asa era sí la
Universitatea, dale solemna, cu statuia de arma a lui
Frederíc-cel-Mare in fata, Uníversítatea regala frederíco-