Adriana Draghis - Oglinda literara

ORIENTALIA
despre frumuseţea femeii, efebului, dragoste
şi, în cheie simbolică, despre „necredinţă”,
templul păgân/ politeist – simbolizat prin
tavernă, conducătorul magilor, de exemplu,
fiind, în aceeaşi notă, crâşmarul/ iniţiatul care
oferă neofiţilor cupa prin intermediul căreia
pot păşi pe drumul myst-ului/ iniţiatului ş.a..
Metafora din poemele lui poate fi decriptată
după chei simbolice. De exemplu: roza/
trandafirul e femeia iubită, iubitul care cântă
chinurile dragostei – filomelul/ privighetoarea,
contrastul chiparos (prezicând moartea,
pieritorul) vs. busuioc (nemurirea) – de
subliniat că, adesea, chiparosul simbolizează
trupul feminin, zvelt, perlele – lacrimile ş.a..
Sub influenţa sufismului poemele lui au
căpătat notă pronunţat mistică, dar nu va
deveni doar poet mistic. A cântat frumuseţea
trupească pieritoare, care naşte iubiri
nemuritoare, puterea omului (care crede în
ceva) în faţa astrelor.
Hafez a rămas original, reuşind să
îmbine în manieră proprie eroticul cu misticul,
să păstreze tradiţiile poeziei culte bazată
şi pe retorica scolastică. De la înălţimea
secolului nostru e probabil greu să vedem
aceste „amănunte”, să înţelegem aportul pe
care l-a avut, dar putem să ne apropiem de o
poezie de o frumuseţe aparte, care a rezistat
timpului, de parcă poetul ar fi avut o gām-e
ğam/ cupă a şahului Geamsid/ Jamshid;
(urmare din pag. 6857)
legenda spune că în ea se reflecta întreaga
lume – pentru Hafez întreaga grădină a
sufletelor, cu durerile şi iubirile lor.
Data naşterii lui Abu Abdullah Muşarrif
ben Muslih (Saadi) – în antologie cu un
fragment, Shiraz, tradus de E.G. Browne – e
subiect de controversă 11 : prin 1180 sau (din
unele interpretări din Golestan) între 1203-
1208, poate 1213.
Născut în Şiraz, unul dintre cele mai
vechi oraşe ale Iranului, a rămas fără tată
între 12 şi 14 ani. Şi-a desăvârşit studiile la
Bagdad (varianta des acceptată în biografii,
deşi e probabil un anacronism, este că a fost
trimis la Bagdad de Atabak-Saad ibn-Zanghi,
dregător al provinciei Fars, în anul 1196 –
de la care susţin unele biografii că şi-a luat
numele de Saadi), unde a fost sprijinit să
înveţe la şcoala Nizamiyyah (înfiinţată în
a doua jumătate a sec. al XI-lea de Nizamal-Mulk),
cu limba de predare araba. În
altă interpretare, bazată pe un poem din
culegerea operei sale, Kuliyath, din cartea
Hevatim (citată ades în partea introductivă
Unii întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei
financiare. Pentru cei mai mulţi, acesta apare ca ceva extrem de
complicat şi cu origini obscure. În fond, este mai simplu decât neam
putea închipui. Cineva a avut inspiraţia să sintetizeze această
stare de lucruri intr-un scenariu compus din zece etape.
Iată-l:
1. Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide
să le ofere clienţilor (majoritatea beţivani neisprăviţi) băutura pe
datorie. Îşi notează cu grijă datoria fiecărui client, ţinând astfel un
bilanţ al creditelor acordate. Pe măsură ce se răspândeşte vorba
că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor,
numărul clienţilor creşte, iar vânzările de băutură aşijderea. Pe
fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.
2. Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion
este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea
cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion -
promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar - băieţi deştepţi, cu
îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare -
refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri
de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-
BOND, BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate
apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă
la Golestan), plecarea la Bagdad a fost
prin 1215, după intrarea mongolilor în Asia
Mijlocie/ Iran. După ce primul său profesor
(Djamaladdin-Abu-l-Faradj Abdarrahmanibn-Muhialdi-Iusuf
ibn Djamaladdin-
Albifaradj-Ibnaldjuzi) i-a dat educaţie sunnită,
al doilea, şeicul Şihabaddin Suhravardi
(1144-1234), scrie poetul, era un celebru
sufi, discipol al lui Abdelkadir (Abd el Kader)
din Gilan (mort în 1166), fondatorul ordinului
„Kadyri”.
Nu e clar de ce a plecat din Bagdad. A
călătorit peste 20 de ani, până în Turkestanul
oriental 12 , Azerbaidjan, India, Africa de Nord,
după alţii chiar în Maghreb, a fost derviş
rătăcitor, prizonier la cruciaţi ş.a.. Se spune că
ar fi început să scrie versuri din adolescenţă,
în Şiraz, dar nici una dintre aceste creaţii nu
s-a păstrat. Cele mai vechi versuri păstrate
sunt, se pare, scrise prin 1230-1240, la
Bagdad, şi fac parte din Tayyibath/ Versuri
plăcute şi Badai/ Versuri gingaşe/ ciudate,
secţiuni din Kuliyath. Sunt în special gazeluri
(este considerat de unii exegeţi întemeietorul
„gazelului pur”) dar şi „catrene”, qasîde, chiar
glume/ hazliath, unele cu caracter licenţios
etc. Nemurirea i-au adus-o Bustan/ Livada/
Grădina fructelor – începută, se pare, în
Damasc prin 1250, terminată probabil în
Şiraz, în 1255, şi Golestan/ Grădina florilor.
Bustan, mai puţin cunoscută, este un
poem în versuri, în 10 capitole (cap. I, Despre
dreptate, raţiune şi prevedere/ înţelepciune,
III – Despre dragoste, beţie şi înflăcărare
ş.a.), fiecare cuprinzând parabole, scurte
istorioare, meditaţii – centrul de greutate al
volumului. Golestan (mai populară, scrisă
şi în versuri, şi în proză ritmată/ rimată, în
opt capitole, introducere şi încheiere) a
fost scrisă prin 1258, scrie Saadi, doar în
cam trei luni, după o întâlnire cu un prieten.
Probabil au fost folosite şi fragmente scrise
anterior, dar atunci le-a dat forma finală. 1258
este anul în care armatele lui Hulagu Khan
cucereau Bagdadul, ucigând ultimul calif
abasid. Cea mai mare parte a maximelor
din Golestan au intrat în circuitul popular
sub formă de proverbe, zicători. Cartea a
fost „modificată”, „adăugită” în nenumărate
rânduri, poate şi pentru că a reprezentat
sute de ani un veritabil manual pentru studiul
limbii şi literaturii persani, fiind reprodusă în
nenumărate copii.
Golestan şi Bustan au o atmosferă
de toleranţă, religiozitate neaplecată spre
bigotism, spiritualitate, fiind şi o interesantă
oglindă a societăţii vremii, cum era şi cum o
vedea Saadi.
6958 www.oglindaliterara.ro
Muhammed Taqī Bahār 13 a fost primul
care a pornit pe calea cercetărilor stilistice, în
primele decenii ale secolului al XX-lea, şi-a
structurat discursul pentru versuri şi proză,
a împărţit stilurile prozei persane în şase
perioade literare 14 : Perioada Samanidă 15
(300/ 912 – 450/ 1058); Perioada Ghaznavidă
şi prima parte a celei Selgiucide (450/ 1058
– 550/ 1155); A doua perioadă Selgiucidă şi
perioada Horezmiană, sau „perioada prozei
elaborate” ( 550/ 1158 – 600/ 1203); „Stilul
irakian” şi proza elaborată (600/ 1203 – 1200/
1785); Perioada restauraţiei 16 literare (1200/
1785 – 1300/ 1883); Perioada stilului simplu.
Jāmi (1414-1492) 17 , care şi-a ales
numele după un sat (din vecinătatea plaiurilor
natale), Jām – în care a copilărit, a fost şi un
renumit înţelept sufi. A studiat în districtul
Dašt, din Isfahan, în Herat, Samarkand.
Legenda spune că puţin după ce a ajuns în
Smarkand, în al treilea deceniu de viaţă, l-a
visat pe şeicul ordinului sufi Naqšbandi, Sa’dal-Din
Kāšgari, care i-a spus să se întoarcă la
Herat (plecase, se pare, după o poveste de
dragoste sfârşită prost), şi să se dedice căii
sufi. În ce priveşte operele literare, a scris şi
în persană, şi în arabă.
Sunt doar câteva poveşti din această
lume acoperită, adesea, cu voalurile
misterului, dar şi ale uitării…
O carte frumoasă (frumos ilustrată şi
realizată tipografic), în care parfumul poeziei
se împleteşte, în sufletul cititorului, cu cel
al poveştilor de viaţă ale autorilor. Şi, nu în
ultimul rând, o altă poartă deschisă spre
11 Numele lui mai este citat: Abu-Abdallah Muşrifaddin
Saadi Şirazi. O vreme s-a spus că ar fi Muslihaddin
Saadi (numele tatălui său a fost Muslihaddin Şirazi).
12 În evul mediu în Turkestan erau „incluse” Sin-Tsian
şi Mongolia.
13 „Bahār”/ „Primăvară” este takhallos/ pseudonimul –
ales după alt poet faimos, Bahār Šīrvānī. A activat politic,
a fost deputat etc., a devenit liderul unui grup literar,
intitulat Anjoman-e Adabi-ye Dāneshkadeh (tradus în
Enciclopedia Britanica: Dānishkadeh/ Locul cunoaşterii,
în alte studii – Academie; Anjoman-e Adabi-ye
Dāneshkadeh ar putea fi tradusă ca Asociaţia literară a
cunoaşterii/ academiei) ş.a. A scris poezie – considerat
printre cei mai de seamă poeţi persani, proză, critică
ş.a. Se spune că la 6 ani ştia pe de rost mare parte
din Coran, la şapte a citit Şah-name, a compus primul
poem la 8, la 14 vorbea araba cursiv ş.a.
14 Bahār, Sabk Shināsī, vol 2, p. 6.
15 Dinastia samanidă (persană: Sāmāniyān) (819–
999).
16 Bahār, Sabk-Shināsī, vol. I, pp. 283-9.
17 Numele întreg: ‘Abd-al-Rahmān Nur-al-Din bin
Nezām-al-Din Ahmad-e Dašti.
Prezentarea în româneşte a mecanismului crizei financiare
aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea
pentru ele creşte, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.
5. Intr-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce,
managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată
atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceara plata datoriilor
acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum să plătească. Ion nu îşi poate rambursa
creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.
7. Obligaţiunile BEAU-BOND şi BEAT-BOND îşi pierd
95% din valoare. VOMIT-BOND stă ceva mai bine, valoarea ei
stabilizându-se după o prăbuşire de 80%.
8. Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi
financiare, după ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile
în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică
este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în
faliment.
9. Banca este salvată de la faliment de către Guvern, în urma
unor consultări dramatice între partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin
impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.
Nu ştiu cine este autorul acestei demonstraţii. Cred însă că,
pentru claritatea demonstraţiei, ar merita un premiu NOBEL pentru
economie. Şi o popularizare corespunzătoare