Adriana Draghis - Oglinda literara

INTERVIU
,,Tinerii ar trebui să înveţe să respecte
trecutul !”
Am stat de vorbă o oră cu maestrul
Iancu şi l-am ascultat cu mare drag.Are o
voce blândă şi plăcută.
Am aflat lucruri interesante din
viaţa unui actor ce a fost greu încercat pe
drumul presărat cu flori şi jar încins.
Adalbert GYURIS: - Maestre Iancu
pentru început aş dori să vă întreb de
unde pasiunea pentru actorie ?
Lucian Spiru IANCU:-A fost în
cazul meu un dat nativ personal ce l-am
descoperit la momentul potrivit.Ţine de o
trăsătură anume de a deveni ceva,în cazul
meu actor.M-am prezentat la examen şi spre
bucuria mea am reuşit.Acest dat personal
a ieşit la suprafaţă şi s-a valorificat.Sunt
bucuros că mi-am urmat chemarea. Pentru
mine teatrul este a doua casă !
-Aţi debutat la teatrul ,,M.Eminescu”
din Botoşani, credeţi că meseria de actor
se poate face pe orice scenă ?
-Da,unul ce-şi iubeşte meseria nu ţine
cont de loc pentru exercitarea ei.La Botoşani
a fost un public mai bun decât în multe alte
oraşe.A fost un oraş patriarhal cu mulţi
evrei de la care ceilalţi au avut de învăţat.
Chiar şi clădirea teatrului a fost superbă.
Exista această apetenţă,lumea se ducea la
teatru pentru că era singura posibilitate de
a se întâlni,de distracţie şi de frumos.Era
un public avid de teatru. Îmi aduc aminte
cu mare drag de debutul meu la Botoşani.
Aici am lucrat şi primul meu rol mare Cyrano
din “Cyrano de Bergerac” de E. Rostand ,o
piesa superbă de altfel.Eram tânăr,venisem
câţiva de la institut şi cucerisem oraşul.Era o
plăcere să lucrez.
-Unde vă simţiţi mai bine,în faţa
aparatului de filmat sau pe scenă ?
-Pe scenă mă simt mai bine.Am jucat
la Botoşani,Piatra-Neamţ, Bucureşti şi
Constanţa.Filmul consumă şi multă energie
fizică.Ca exemplu am jucat în ,,Pintea”
care s-a filmat în Maramureş.Am mers cu
trenul de la Constanţa la Bucureşti.Apoi cu
avionul până la Baia Mare.Mai departe cu
un autobuz până pe Gutâi şi de acolo cu o
sanie trasă de cai.
-Care a fost ,,nebunia” plecării din
ţara cu un...vapor ?
-N-a fost deloc o nebunie.Toate se
leagă,eu care am cultul libertăţii,m-am
simţit întotdeauna întemniţat,ca într-o
cămaşă de forţă.Eu am făcut atunci un
gest de condamnare.Am fost director
de teatru,membru de partid şi aşa m-au
trecut pe listele de deputaţi pentru Marea
Adunare Naţională.Am avut chiar întâlnire
cu alegătorii.S-a întâmplat într-o sala
mare,afară era rece şi înauntru la fel.Eu
ştiam că plec peste două zile şi de aceea leam
recitat ,,STROFE DE IARNĂ“ o poezie
de Topârceanu.
,,Doamne, tu te ţii de glume?
Nu ne vezi mizeria?
Pentru ce-ai lăsat pe lume
Geruri ca-n Siberia?
.......................................
Astă-noapte mi se pare
Gazda mea, Emilia,
S-a-ncălzit la lumânare
Cu toată familia!.........”
Cei din sală au rămas cu gura căscată.
În poezie este vorba despre frigul şi mizeria
care de fapt o îndură ei.
Activistul de partid care era cu noi s-a
îngrozit şi era panicat.Ca să schimb registrul
am făcut o invitaţie la teatru unde noi actorii
ne vom încălzi cu aplauzele lor şi ei prin
glumele noastre îşi vor descreţii frunţile.
Peste două zile am plecat şi toată
Constanţa vuia de cele întâmplate.În
perioada aceea cred că mai mulţi trebuiau
să facă gesturi asemănătoare.
-Care a fost cea mai grea perioadă
din detenţie ?
-Detentia pentru mine a fost ca un
film,eu fiind în rolul principal la propriu,din
păcate.A existat o dedublare a personalităţii.
Mizeriile materiale,frigul,lipsa de mâncare,cel
de lânga mine care-şi făcea nevoile şi faptul
că am stat într-o celulă de doi metri pe trei
metri,toate acestea au amplificat durerea.
Am stat o perioadă singur şi apoi la Aiud cu
încă cinci persoane în celulă, trei paturi pe o
parte şi trei pe partea cealaltă.Am stat şase
luni legat în lanţuri la picioare şi mâini.Când
mi s-a dat prima oară mâncarea într-un blid,
am uitat că mâinile -mi sunt legate şi miam
răsturnat mâncarea pe burtă.
În primele zile totul a fost aşa de
interesant,n-aveam timp să sufăr efectiv.
Impactul informaţional era aşa de puternic
pentru mine care sunt o fire curioasă.Când
am intrat în holul de la Poarta Albă,neau
dezbrăcat,ne-au dat haine,mi-au tuns
barba.Se întamplau multe lucruri noi,pe
care nu le văzusem nici măcar în filme.Au
venit cu nicovala şi mi-au pus lanţurile la
mâini şi picioare cu nituri.Când am ajuns
la Aiud peste câteva luni,aveam drept la
pachet şi soţia mi-a trims printre altele o
pereche de ghete.Când mi-am pus ghetele
în picioare,ceva s-a întâmplat ...nu s-au
potrivit.La început n-am ştiut ce este,apoi
am realizat că încălţămintea din puşcărie
erau cu defecte,una mai înaltă cealaltă mai
îngustă.
Aşa că pot spune toată perioada a fost
grea.Nu degeaba este proverbul : „Nu-i da,
Doamne, românului câte poate să îndure!”
-Dintre cei care v-au înjurat şi umilit
a venit cineva după 1989 să-şi ceară
scuze pentru ce v-a făcut ?
-Până în 1989 am fost director de
teatru, un actor preţuit şi lumea mă iubea.
În cercul meu de prieteni şi uneori chiar pe
scenă îmi permiteam glume la adresa puterii
şi regimului.Se dezvoltase un limbaj,se
putea citi printre rânduri sau înţelege printre
vorbe rostite şi prin gesturi.Ai spus ceva şi
se înţelegea altceva.Era o atitudine.
Mi-am văzut dosarul şi eram denumit
obiectivul ,,bărbosul” sau ,,actorul”.În grup
cei care am luptat împotriva comunismului
şi împotriva dictatorului am fost denumiţi
,,balene sinucigaşe”.
După detenţie imediat ce am
ieşit,asupra mea s-au aruncat cu ,,pietre”.
Imediat dupa 1990 ,,băieţii” s-au regrupat,
6980 www.oglindaliterara.ro
-s-a născut în data de 03.02.1940
la Botoşani
-în 1964 a absolvit I.A.T.C. “I.L.
Caragiale” Bucureşti
-a interpretat numeroase roluri
în teatru şi a jucat în peste 20 de
filme pentru marele ecran şi de
televiziune.
-a debutat la Teatrul ,,M Eminescu
“ Botoşani.
-apoi a fost actor al Teatrului
Tineretului din Piatra Neamţ, unde
a jucat în celebrele spectacole
ale regizorului Andrei Şerban :
,,Noaptea încurcăturilor” şi ,,Omul
cel bun din Saciuan”
- în martie 1985 îmbarcat pe
mineralierul Uricani, comandantul
vaporului a fost Florentin
Scaleţchi,au plecat, fără aprobare,
către Turcia, către lumea liberă.
Au ajuns în apele teritoriale ale
Turciei, dar au fost prinşi cu
ajutorul unei nave libaneze, care a
anunţat paza de coastă.
-pentru acest fapt a fost condamnat
la 20 ani de puşcărie.
având toate mijloacele şi au început
să dea cu noroi în tot ce reprezenta
un posibil lider de opinie.Am fost
sunat la telefon şi mi s-au adus fel de
fel de injurii la adresa mea.Prezenţa
noastră,a celor care au fost împotriva
comunismului a fost inconfortabilă
oriunde şi poate că mai este....
-Ar trebui să se facă film
după viaţa dumneavoastră,în care
aţi putea interpreta chiar rolul
dumneavoastră, ce spuneţi ?
-Dacă s-ar face un film după
viaţa mea şi eu să interpretez chiar
rolul de acum mi-ar face plăcere
însă până la un punct care mi-ar
da poate chiar anumite satisfacţii.
Dumneavoastră folosiţi termenul ar
trebui iar eu spun că era obligatoriu
să se facă filme şi nu neapărat
despre mine,sunt nenumărate cazuri
de oameni care au luptat împotriva
comunismului.Sunt numeroase
personalităţi care ar putea să facă
subiectul unor filme extraordinar
de emoţionante puternice.Era
obligaţia celor care în mod formal au
condamnat comunismul. Preşedintele
Băsescu în faţa unui parlament
în ,,clocot” a citit declaraţia de
condamnare a comunismului.Au
fost de faţă presa străină,diplomaţii
acreditaţi la noi în ţară,a fost invitat
regele. Vadim Tudor şi o şleahtă de
î