Views
3 years ago

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

Nr. 65, mai 2011 şi

Nr. 65, mai 2011 şi Munţii Ţarcului; - localizarea făcută de Constantin Zagoriţ rezumă funcţia strategică a întregii regiuni care cuprinde Munţii Sebeşului, Munţii Apuseni, Munţii Ruscăi şi Munţii Haţeg- Vulcan, funcţie despre care eminentul geograf militar, generalul Ianescu se exprima cu entuziasm în lucrarea „Geografia militară a Olteniei şi Banatului”. - Constantin Zagoriţ a ataşat cărţii sale patru hărţi, dintre care nouă ne-a parvenit doar cea realizată la scara 1/10.000, în care masivul deluros triunghiular e împărţit în patru compartimente (vezi harta); fiecare dintre acestea se pot apăra separat după căderea celorlalte trei; fiecare reprezintă un punct de sprijin pentru apărarea întregului masiv; primele trei apără compartimentul al patrulea, adică inima întregului; relieful e brăzdat de vâlcele şi văi, dintrecare două (Valea Barandului şi Valea Pleşiţiei) au izvoare care nu seacă; dinspre Nord-Sud şi Vest-Est curg două ape - Streiul şi Fărcădinul (Galbena), dintre care una poate fi căutata Sargeţie. - Constrânşi de spaţiul alocat argumentaţiei, trecem peste alte considerente strategice, dintre care multe ţin de descrierea cetăţii. Din păcate, nu avem celelalte hărţi, care pot fi găsite, probabil, la arhivele din Ploieşti. Ele descriu cele 5 porţiuni, şanţul, zidul, lucrările speciale de apărare şi asediu, valul de pământ, Vinele, Falxuri, locuri pentru „Aries” (berbece) şi „agere” de atac. Cu ocazia cvercetărilor pe teren, în aprilie 1937, s-au găsit la Gura Vâlcelelor, Baradului şi Pleşiţei temelia unui zid (o presupusă garnizoană romană), olane şi ţigle romane; pe terenul arabil dinspre nord, multă ceramică neolitică şi dacică. Asupra consideraţiilor privitoare la cetăţile de la Costeşti, Blidaru, Grădişte, Luncani, Cugir, a altor fortificaţii, care nu pledează pentru „Regia” drept capitală, vom reveni după ce vom intra în posesia unor fotografii ce urmează a fi făcute din avion. De asemenea, vom supune dezbaterii câteva articole din presa vremii. Constantin Zagoriţ îşi încheie cartea incitant, pe măsura întregii sale întreprinderi: „În caz când se va confirma aşezarea Sarmisegetusei în locul arătat, va căpăta o explicaţie mai aproape de adevăr ascunderea de către Decebal a averilor sale în albia râului Sargeţia, care în cazul de faţă ar fi identificat prin râurile Strei sau Fărcadin care curg prin imediata apropiere.” S-ar putea, dacă cercetările incipiente ale colonelului Zagoriţ se vor bucura de atenţia istoricilor (şi care nu vor avea trista soartă a „tăbliţelor de la Sinaia”), să ne aştepte o mare surpriză. - va urma - DACIA magazin MIHAI VITEAZUL (continuare din nr. 64) Partea a II-a Marin Cristian O altă problemă controversată, neelucidată pe deplin pe plan istoriografic, o constituie modalitatea prin care marele ban al Craiovei, Mihai, a obţinut scaunul domnesc al Valahiei. Cronicile scrise de contemporani sau alţi autori care au trăit mai târziu nu sunt suficient de clare şi suprapun unele evenimente care s-au desfăşurat succesiv. Cronicarul maghiar István Szamosközy este convins că pentru obţinerea domniei Mihai a fost ajutat de o rudă, de Iane Cantacuzino, reprezentantul celor două valahii dunărene la Constantinopol [1] . Baltasar Walther scrie şi el, la rândul lui, că Mihai a fost ajutat să urce în scaunul domnesc de „…unchiul său după mamă , adică fratele mamei, grec de origine, care ţinuse şi el mai înainte 16

Nr. 65, mai 2011 dregătoria de ban şi care se bucura de o trecere renumită la Poartă sau la palat îl ajută la cheltuielile şi răsplăţile care nu erau dintre cele obişnuite.” [2] Vornicul Radu Popescu, fiind convins că ştirile redate în cronica lui nu sunt din cele mai sigure, şi-a luat o marjă de neîncredere, folosind expresii cum sunt: „den auz unul de la altul” sau „cum zic alţii”. El descrie evenimentele astfel: „Dentru care nevoe scăpând şi speriindu-se au fugit la Poartă şi găsind pe tată-său acolo, fiind om mare al Porţii, i-au scos domniea în ţară, sau cum zic alţii, că fiind capuchehaia un Iane , care au fost ruda lui, având voe de la Poartă, i-au scos domniea. Ci, ori în ce chip au fost domniea o au luat. Şi luând domniea, mari vrednicii au făcut, mai vârtos cu vitejiile, de au spus, turcii, ungurii şi moldovenii de era şi iaste mirare, precum istoria mai înainte va arăta” [3] . Deşi cronica vornicului Radu Popescu a fost considerată „…foarte bine informată asupra carierei lui Mihai” [4] totuşi unii istorici se îndoiesc de veridicitatea faptelor prezentate [5] . Pentru a lămuri lucrurile vom zăbovi asupra acestui subiect. Unele documente folosesc următoarele expresii: „s-a făcut Mihai rudă cu Iane banu” [6]v ; sau „Iar Mihai Vodă, el s-a făcut rudă cu Jupân Iane mare ban”; sau „Mihai vodă s’a făcut rudă cu Iane Banul...” [7]vi . Printr-un hrisov emis de calcelaria domnească din Târgovişte, la 6 septembrie 1598, Mihai Vodă îşi întăreşte stăpânirea peste 23 de sate din judeţul Romanaţi. Voievodul menţionează că aceste sate şi ocine au fost cumpărate „din truda şi din slujba pe care am slujit-o domnia mea din averile domniei mele, din dajdia satelor şi ţiganilor”, „în zilele lui Mihnea voievod şi în zilele lui Ştefan voievod, când am fost domnia mea mare stolnic, mare postelnic şi mare agă şi mare ban al Craiovei...” [8]vi . Este ştiut că Mihai a deţinut dregătoria de mare stolnic începând de la 12 decembrie 1588 i [9] până la sfârşitul domniei lui Mihnea Turcitul, 19 mai 1591. Odată cu domnia lui Ştefan Surdul, Mihai apare în Divanul valah ca mare postelnic. Ultima apariţie în această dregătorie datează din 18 decembrie 1591 [10]x . După această dată Mihai devine mare agă, iar peste câteva luni „locţiitor” al marelui ban al Craiovei al cărui titular era Iane Cantacuzino. Printr-un hrisov din 4 august 1599, Mihai Vodă dăruieşte lui Stoichiţă Rîioşanu din Strâmba, pentru credinciosă slujbă prin ţări străine, mai multe ocine printre care şi satul Borăşti. Voievodul aminteşte că a cumpărat acest sat, cu 23.000 de aspri şi alte daruri şi milostenii, de la Maria şi Dumitra, fiicele lui Dumitru paharnicul, „dinaintea lui Ştefan voievod, când am fost domnia mea ban al Craiovei” [11]x . Aceasta DACIA magazin înseamnă că Mihai a devenit „locţiitor” al degătoriei de mare ban al Craiovei încă din timpul lui Ştefan Surdul şi va deţine această funcţie şi la începutul domniei lui Alexandru cel Rău. Un document ce ni s-a păstrat din data de 6 august 1592 a fost scris de „Stanciu logofătul sluga banului Mihai”. Aceasta înseamnă că Mihai „era de fapt dacă nu de drept, ban al Craiovei” [12]x i . Între marele ban al Craiovei, Mihai, şi domnul Alexandru cel Rău s-au ivit „gâlcevi”. Mihai a mers în toamna lui 1592 la Constantinopol, unde s-a întâlnit cu tatăl său Iane Cantacuzino şi au făurit împreună un plan pentru preluarea domniei Valahiei. Mai mult ca sigur că Iane Cantacuzino, atunci, a recunoscut public faptul că Mihai era fiul său şi a făcut demersuri la Poartă pentru a obţine domnia Ţării Româneşti pentru el. Din punct de vedere oficial Mihai s-a „considerat” fiul domnitorului Pătraşcu cel Bun şi al Teodorei [13]x i . Iane Cantacuzino nu a ieşit din scenă şi a „devenit” fratele Teodorei şi deci unchiul lui Mihai. Din această cauză i-au ieşit „vorbe” auzite până la domnie, că Mihai este „fecior de os domnesc” – cum, de altfel relatează „izvodul” lui Teodosie din Ruda, preluat de Baltasar Walther – şi că doreşte să revendice tronul Valahiei. În decembrie 1592 Iane Cantacuzino a murit [14]xi . În locul lui a fost instalat în funcţia de mare ban al Craiovei nepotul său Andronic Cantacuzino – fiul lui Mihai Cantacuzino Şaitanoglu. Din această cauză Alexandru cel Rău a avut curajul să-l cheme pe Mihai, căruia îi ieşise vorbe că este fecior de os domnesc, în primăvara lui 1593 să depună mărturie în Divanul Valahiei. Este de la sine înţeles că atunci când a fost chemat la Divan lui Mihai i se revocase dreptul de „locţiitor” al marelui ban al Craiovei, fiind înlocuit, mai târziu, cu Nicolae Coci care va interima această dregătorie x [15] . În vara anului 1593, la 9 iunie, bailul Veneţiei la Constantinopol – Matteo Zane – scria în raportul său: „Toate zilele acestea au venit mulţi oameni săracii din Valahia să se vaite de multele pagube şi să strige în numele tuturor provinciilor că nu mai pot suferi tiraniile voievodului şi grozavele datorii” xv [16] . Printre boierii nemulţumiţi care se tânguiau la Poartă erau: Nicolae “Românul” – stolnicul domnitorului Petru Şchiopul [17]xv , Andrei Hatmanul – confidentul aceluiaşi domn [18]xvi , Policrat Kamerinos, Nicolae Hrisoverghi – naşul lui Nicolae, fiul lui Mihai – şi Andronic Cantacuzino – „Ban şi făcător de domni” [19]xi . Grupul de boieri a intrat în audienţă la Sinan paşa, un susţinător constant al Mirceştilor, unde au expus motivele necesităţii schimbării lui Alexandru cel Rău. În urma discuţiilor s-a hotărât să-l cheme pe fostul domn al Moldovei Petru Şchiopul, – aflat 17

De ce Eminescu? - Dacia.org
Malus Dacus – Mihai Viteazul - Dacia.org
De ce Malus Dacus - Dacia.org
septembrie 2006 - Dacia.org
2004 - Civilizaţia Danubiană - Rădăcini - Dacia.org
mai-iunie 2005 - Dacia.org
noiembrie-decembrie 2006 - Dacia.org
iunie 2006 - Dacia.org
PlAcuTele de la Sinaia PlAcuTele de la Sinaia , - Dacia.org
martie-aprilie 2009 - Dacia.org
aprilie 2006 - Dacia.org
iunie 2008 - Dacia.org
decembrie 2005 - Dacia.org
nr.7 noiembrie 2003 - Dacia.org
februarie-martie 2003 - Dacia.org
ianuarie 2006 - Dacia.org
august-septembrie 2008 - Dacia.org
februarie 2006 - Dacia.org
Dacologia ca ştiinţă - Dacia.org
De ce n-are ursul coada
Starea economică, socială şi de mediu a municipiului Timişoara
Ştiinţe Medicale - Academia de Ştiinţe a Moldovei
Descarcă în format PDF - Camera de Comert si Industrie a Romaniei
Starea economică, socială şi de mediu a municipiului Timişoara ...
Anexa - Academia de Ştiinţe a Moldovei
Seismul - masuri de prevenire a incendiilor - IGSU
Decembrie 2010. Tiraj 1000 exemplare. Gratuit ... - Ziarul de ASII