datoria de a spune adevărul - Dacia.org

Nr. 65, mai 2011
DACIA
magazin
au fost luate de episcopia Tomisului, apoi returnate episcopiei
de la Tulcea, actualmente fiind în mănăstirea nou
construită la Salmorus;
- martirii nu sunt geţi din Asia Mică datorită probabil
negocierilor între B.O.R şi B.O.G., unde s-a stabilit că
de fapt toţi martirii din Scitia Minor, numită şi Scitia Secunda,
de fapt Getia Minor sau Dobrogea de azi, sunt de
origine greacă.
Înţelegem din aceste poziţii aşa-zise ştiinţifice că grecii
nu aveau posibilitatea a se martiriza la ei acasă ( Dioclitian
fiind mai înţelegător cu ei la ei acasă ) şi veneau la noi să
facă acest gest suprem întru Cristos.
Concluzii:
1) Legislaţia din România prevede în mod greşit protejarea
artefactelor cu materiale plastice.
2) Neinstruirea pluridisciplinară a arheologilor duce
în mod inevitabil la distrugeri iremediabile.
3) Metodele de cercetare relative trebuie înlocuite
cu metodele absolute, cunoscute de altfel de arheologi,
dar nefolosite pentru că folosirea lor nu le-ar mai permite
ataşamentul faţă de o cultură sau alta .
4) Este necesar să se legifereze interzicerea unor
cercetări ce au la bază numai metode relative.
5) Cercetările absolute să fie publicate în mass
media şi să înceteze acea meteahnă a „ştiinţificilor“ de a
publica numai pentru uzul intern al acestor instituţii, pe care
noi le plătim.
Cercetările din România sunt cunoscute numai de
cercetători, iar informaţia are un circuit închis, ce se
ghidează după proverbul macedonean „io mi cantu, io mi
giocu“ şi toate acestea plătite de la bugetul de stat, adică
de noi .
Cunoscut este faptul că, cel mai adesea, arheologul
trăieşte un sentiment de afecţiune, faţă de civilizaţia de
care s-a ataşat în mod voit sau nevoit în timpul studenţiei,
ajungând, în final, să subestimeze alte civilizaţii sau chiar
să le urască. Persistând în acest mod de lucru, drama arheologului
se conturează profund cu toata atenţionarea
făcută de Vasile Pârvan pentru cei ce vor veni după el, şi
anume:
„Tăcerea e centrul lumii.
Spre tăcere se adună toate, ca apa spre prăpastia neagră.
Tăcerea e moartea vieţii şi viaţa morţii.
Tăcerea e mormântul în care închidem toată plângerea
sufletului nostru doritor .”
Şi atunci noi vă zicem: Atenţie, arheologi, nu mai
tăceţi (minţiţi)!
Lucrări de dacologie
32