datoria de a spune adevărul - Dacia.org

More documents

Recommendations

Info

Nr. 65, mai 2011 expediţia contra sciţilor şi dacilor (anul 514 î.Hr.). „Se ştie că marele rege, după ce a trecut Dunărea, fu atras în interiorul ţării şi înconjurat de sciţi”. Expediţia pierdea o mare parte din armată şi după mari dificultăţi reuşi să revină în Asia. Următorul menţionat este Alexandru cel Mare (anul 335 î.Hr.) care, după unele succese, încheia pace şi părăsea Dacia. Lysimah, regele Traciei, organiza o expediţie la nordul Dunării împotriva lui Dromichete. Regele dacilor îl atrase spre interiorul ţării, unde armata lui Lysimah, era pe punctul de a pieri, acesta devenind prizonier cu trupele sale. Dromichete i-a redat libertatea, iar Lysimah, recunoscător, i-a dat pe fiica sa de soţie. Din episoadele relatate decurge admiraţia autorului pentru daci, pentru vitejia, curajul şi diplomaţia lor. În secolul I î.Hr. Burebista (82 – 44 î.Hr.) „fu numit şef al naţiunii sale”. 4 Găsi o ţară slăbită de necontenite războaie, dar, ajutat de sfaturile filozofului Deceneu, i-a restabilit puterea. El îşi întinde dominaţia de la Marea Neagră până în Bavaria, dar autorul confundă pe Cezar cu Augustus, care se pregătea să-l atace pe Burebista. După moartea lui Burebista, trei şefi au partajat Dacia. În continuare, redă conflictul lui Rholes cu Dapyx. Dacii, retraşi în munţi, aleg şef pe Cotyson, „om de mare merit” 5 („homme d’un grand mérite”). Acest rege, prin incursiunile în provinciile romane, se arăta teribil încât Augustus, pentru a şi-l face aliat, vru să se căsătorească cu fiica sa. Apoi redă conflictul lui Cn. Lentulus cu dacii, „care se uniră cu sarmaţii şi-i alungară pe romani din ţara lor”. În acest timp, Ovidiu, exilat din Roma de Augustus, este trimis la Tomis. Tradiţia spune că a învăţat limba geţilor şi a compus poezii în această limbă, care îl făcură îndrăgit de „barbari”. Ţăranii spun că Ovidiu era un om extraordinar, „avea blândeţea unui copil şi bunătatea unui tată; suspina neîncetat şi vorbea uneori singur, dar când se adrea cuiva, de pe buzele lui curgea miere”. 6 Este redat apoi conflictul lui Domiţian (81 – 96) cu dacii, insistând asupra vitejiei şi combativităţii lor. Dacii, conduşi de Duras, au trecut Dunărea şi au spulberat armata romană comandată de Oppius Sabinus. Duras a abdicat în favoarea lui Decebal (87 – 106), „capabil să conceapă planuri, să le execute, să atace şi să reziste”. Urcat pe tron, Decebal reuneşte diferitele părţi ale Daciei şi se pregăteşte pentru marea confruntare. Dovedind calităţi de diplomat, face o alianţă cu Pacorus, prinţul parţilor, DACIA magazin cu sarmaţii şi „les Cattes”, obţinând victoria împotriva lui Cornelius Fuscus. Este amintită campania lui Tettius Iulianus, dar, de această victorie, nu au profitat romanii, căci Domiţian, învins de marcomani, se angajează într-o pace favorabilă dacilor. În anul 70 d.Hr. împăratul Titus a distrus Ierusalimul. Majoritatea evreilor sunt luaţi prozonieri şi vânduţi. Se crede că Decebal a primit în statele sale pe cei care scăpaseră de sclavaj şi le-a dat ca reşedinţă localitatea Thalmus (Tălmaciu), lângă Turnu Roşu, nu departe de Hermannstadt (Sibiu). 7 Conform păcii anterioare, dacii continuă să primească tribut până la venirea lui Traian pe tron, dar, în urma războiului din 101 – 102, au fost obligaţi să predea armele. „Dar un om ca Decebal nu putea sta liniştit sub jugul străin”, scrie autorul. Începe al doilea război şi Traian, ajungând în faţa Sarmizegetusei, descoperă pe ziduri, spânzurat, cadavrul lui Longinus, „officier ennenu”. „Dacă Traian n-ar fi ajuns la conducerea imperiului, Roma ar fi văzut fluturând pe zidurile Capitoliului drapelele lui Decebal” 8 , aprecia Kogălniceanu. Despre obiceiurile dacilor privind alegerea şefului/regelui dac, autorul afirmă că „fiul nu-i putea succede tatălui la tron decât dacă era ales de naţiune” („on eté nommés roi par le peuple”), afirmând că Zamolxis, Burebista, Cotyson au fost numiţi regi de către popor; că Zamolxis le-a fost legislator şi i- a învăţat doctrina lui Phytagora. Dacii credeau în nemurire, erau politeişti; ca parte a naţiunii sciţilor, aveau aceiaşi zei şi aminteşte pe Baba Dochia, situată pe Ceahlău. Se ştie puţin despre limba dacilor: „se crede că era un dialect al tracilor, amestecat cu cuvinte sarmate”. 9 În cartea a II-a (Livre second) tratează evenimentele „De la Traian până la sosirea bulgarilor”. Autorul afirmă: „Traian, după ce a cucerit toată Dacia, a declarat-o provincie romană, s-a întors la Roma unde Senatul l-a primit cu mari onoruri şi i-a ridicat Columna”. Nu toată Dacia a fost cucerită de romani, zone întregi nu au fost ocupate, fiind locuite de dacii liberi. Preluând informaţia lui Eutropius, autorul scria: „cum cea mai mare parte a dacilor a fost nimicită, (été extirpés), el (Traian) a trimis în ţara lor un mare număr de coloni romani din întreg imperiul”. Deşi romanii ar fi dorit nimicirea dacilor care le creau probleme, nu s-a reuşit, iar aducerea coloniştilor romani era o practică a timpului. Acestea erau informaţiile de care dispunea şi era conştient de 24
Nr. 65, mai 2011 unele lacune. Mihail Kogălniceanu explică etnogeneza noastră pornind de la autohtoni, nu de la romani, ca Şcoala Ardeleană, dar, apoi, intră în confuzia tezei romanizării, confuzia epocii. La 23 noiembrie 1843, Mihail Kogălniceanu rosteşte celebrul „Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie naţională”. În prima parte face elogiul istoriei şi motivează necesitatea cunoaşterii ei: „Dacă istoria neamului omenesc este atât de interesantă, cu atât mai mult trebuie să fie istoria patriei”. Ea ne impulsionează efortul pentru „păstrarea naţionalităţii”, căci „ne arată ce am fost, de unde am venit, ce suntem,…ne descopere ce avem să fim”. 10 Patria noastră „a fost menită din cea mai bătrână vechime să fie teatrul năvălirilor şi războaielor străinilor”. Atâţia străini i-au atacat pe daci al căror pământ l-am moştenit noi. O sută de ani după Hristos întâlnim pe Decebal, „cel mai însemnat rigă barbar… mai vrednic de a fi pe tronul Romei decât mişeii urmaşi ai lui August”. 11 „Este barbar, zice Saint-Marc Girardin, acela care, sub Domiţian, biruitor legiunilor romane, cerea ca împăratul, în loc de bir, să-i trimită meşteri şi lucrători în artele războiului”? 12 Kogălniceanu îşi asumă sarcina de a spune adevărul, caracteristica principală a istoriei. „În mine veţi găsi un român, însă niciodată până acolo ca să contribuiez la sporirea romanomaniei…o patimă care domneşte în Transilvania şi la unii scriitori din Valahia”. Referindu-se la lucrarea lui Petru Maior „Despre începutul românilor în Dacia”, care a deşteptat duhul naţional şi impulsul patriotic în „tustrelele provincii ale vechii Dacii; dar a produs o şcoală socotind că îşi atrag respectul lumii strigând că se trag din romani”, susţine „ să ne ferim de aceste manifestări”. Kogălniceanu, dacolog, combate romanomania, delimitându-se de Şcoala Ardeleană, apoi se contrazice, apreciind că „legile, obiceiurile, limba, începutul nostru se trag din romani…; dacă voiţi să fiţi cunoscuţi de adevăraţii fii ai romanilor… faceţi ceva care să se poată sămălui cu isprăvile poporului de lume domnitor”. „Eu privesc ca patria mea, toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte şi ca istoria naţională, istoria Moldovei înainte de sfâşierea ei, a Valahiei şi a fraţilor din Transilvania”. El susţine că păstrarea „duhului naţional este vectorul forţă al istoriei noastre”. 13 Îşi pusese speranţa „deşteptării” (trezirii DACIA magazin conştiinţei naţionale) în cursul de istorie de la Academia Mihăileană, dar cursul a fost interzis, ideile profesate de autor cuprindeau mesajul naţional către compatrioţi şi aspiraţiile unei generaţii. Inconsecvenţele sale ca dacolog sunt determinate de vecinătatea marilor imperii (ţarist, otoman, habsburgic), ce se opuneau (temeau) deşteptării „duhului naţional” la români. Cu mijloacele şi limitele epocii, Mihail Kogălniceanu a conceput, în spiritul şcolii romantice, întâia sinteză a istoriei naţionale, a scris prima revistă de istorie şi a tipărit un valoros corpus narativ. Pentru activitatea sa, el este apreciat de conferenţiarul universitar dr. G.D. Iscru 14 ca „un titan al gândirii istorice şi al construcţiei statului modern”, iar Nicolae Iorga îl consideră „cel mai mare conducător cultural şi politic pe care l-au avut românii în epoca modernă”. -------------------- 1 În luna august 1848, la Cernăuţi, redactează „Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova”. 2 Mihail Kogălniceanu, Opere – Scrieri istorice, Ed. Academiei, Bucureşti; 1976, p. 51 3 Mihail Kogălniceanu, Op. cit., p. 51 4 Ibidem, p. 52 5 Ibidem, p. 53 6 Ibidem 7 Mihail Kogălniceanu, Op. cit., p. 54 8 Ibidem, p. 56 9 Ibidem, p. 57 10 Mihail Kogălniceanu, Op. cit., p. 386 - 387 11 Ibidem, p. 391 - 393 12 Ibidem 13 Mihail Kogălniceanu, Op. cit., p. 395 14 G. D. Iscru, „Strămoşii noştri reali, Geţii-Dacii-Tracii-Ilirii”, Casa de editură şi librărie „Nicolae Bălcescu” şi Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2010. Bibliografie * Dumitru Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva independenţei daco-romanilor, Ed. Cuget Românesc, Bârda, 2007 * Maria Crişan, Publius Ovidius Naso, Ed. Verus, Bucureşti, 2008 * G.D. Iscru, Strămoşii noştri reali Geţii-Dacii-Tracii-Ilirii, Casa de editură şi librărie „Nicolae Bălcescu” şi Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2010 * G.D. Iscru, Traco-geto-dacii, naţiunea matcă, Ed. Nicolae Bălcescu, Bucureşti, 2005 * Mihail Kogălniceanu, Opere – Scrieri istorice, Ed. Academiei, Bucureşti, 1976 25
Page 1 and 2: Publicaţie editată de DACIA REVIV
Page 3 and 4: Nr. 65, mai 2011 editorial DATORIA
Page 5 and 6: Nr. 65, mai 2011 La o săptămână
Page 7 and 8: Nr. 65, mai 2011 Fig.022 DACIA maga
Page 9 and 10: Nr. 65, mai 2011 Acum, având cuno
Page 11 and 12: Nr. 65, mai 2011 DACIA magazin Mott
Page 13 and 14: Nr. 65, mai 2011 tăţii internaţi
Page 15 and 16: Nr. 65, mai 2011 rire şi care tind
Page 17 and 18: Nr. 65, mai 2011 carte (uitată, di
Page 19 and 20: Nr. 65, mai 2011 dregătoria de ban
Page 21 and 22: Nr. 65, mai 2011 dată, nu s-a desc
Page 23 and 24: Nr. 65, mai 2011 în toată Europa,
Page 25: Nr. 65, mai 2011 personalităţi al
Page 29 and 30: Nr. 65, mai 2011 Acestei plante i s
Page 31 and 32: Nr. 65, mai 2011 este exclus şi fi
Page 33 and 34: Nr. 65, mai 2011 Dr. Napoleon Săve
Page 35 and 36: Nr. 65, mai 2011 documente, recenzi
Page 37 and 38: Nr. 65, mai 2011 DACIA magazin Plă
Page 39 and 40: Nr. 65, mai 2011 fi trebuit să fie
Page 41 and 42: Nr. 65, mai 2011 DACIA magazin ANUN
Page 43: PENSIUNEA ADELA 3 STELE- partener L

datoria de a spune adevărul - Dacia.org

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?