PELERINUL RUS - Prietenii Sfântului Munte Athos

- Stăpânul tău te-a vindecat, iar tu n-o ajuţi pe soţia vechilului? Dumnezeu ne-a poruncit să fim părtaşila durerea aproapelui.- Aş ajuta-o cu bucurie, dar cum? Nu cunosc nici un mijloc.- Uite ce să faci: de când era mică ea are un adevărat dezgust, o mare scârbă faţă de untdelemn. Nunumai că nu-l foloseşte, dar nu poate să-i sufere nici măcar mirosul, căci îi vine greaţă. De aceea să-i dai săbea o linguriţă de untdelemn. Ea o să înceapă să verse şi va arunca osul afară, iar untdelemnul va unge ranadin gât, pe care a făcut-o zgârietura osului şi astfel se va vindeca.- Dar cum o să-i dau untdelemnul, dacă ea se îngreţo- şează de el? N-o să-l bea!- Tu spune-i vechilului să o ţină de cap şi să-i toarne deodată în gură, chiar cu forţa.Deşteptându-mă, m-am dus imediat la vechil şi i-am povestit toate cu de-amănuntul. El mi-a spus:- Ce-o să facă untdelemnul tău? Uite că horcăie şi aiurează, ba i s-a umflat şi gâtul. Dar, hai săîncercăm! Untdelemnul tău este un leac nevătămător, chiar dacă n-o să ajute.El turnă într-un păhăruţ puţin untdelemn şi silirăm bolnava să-l înghită. Îndată a început să verse cuputere, şi osul a fost aruncat afară amestecat cu sânge. Bolnava s-a uşurat şi a adormit îndată, cuprinsă de unsomn greu.Dimineaţa am venit s-o cercetez şi am văzut-o stând liniştită lângă un pahar cu ceai, mirându-seîmpreună cu bărbatul ei de vindecare, de cum mi s-a spus în vis că ei nu-i place untdelemnul, lucru pe carenu-l ştia nimeni, în afară de ei doi. Între timp sosi şi doctorul. Nevasta vechilului i-a povestit tot ce s-aîntâmplat cu ea, iar eu i-am povestit cum ţăranul mi-a tămăduit picioarele. Ascultân-du-mă, doctorul a zis:- Nici primul, nici al doilea caz nu sunt de mirare. În amândouă cazurile a lucrat puterea naturii înseşi.Totuşi, ca să nu uit, le voi nota.Doctorul a scos creionul şi a însemnat în carnetul său de note.Curând după aceasta s-a răspândit vestea prin toate părţile că sunt înainte văzător, doctor şi vrăjitor.Din toate părţile au venit la mine să mă cerceteze tot felul de oameni, cu diferitele lor treburi şi întâmplări.Îmi aduceau daruri, începând să mă cinstească şi să mă fericească. Timp de o săptămână am răbdat toateacestea, însă m-a cuprins teama să nu cad în slavă deşartă, aşa încât am plecat de acolo noaptea, în taină.Am pornit din nou pe drumul meu singuratic, simţind o mare uşurare, de parcă mi se luase un muntede pe umeri. Rugăciunea mă mângâia din ce în ce mai mult, iar uneori inima mea parcă fierbea de nesăturatadragoste pentru Iisus Hristos; din acest clocot dulce parcă mi se revărsa putere în toate încheieturile mele, canişte pârâiaşe mângâietoare. Pomenirea lui Iisus Hristos mi s-a întipărit atât de puternic în minte, încât,cugetând la întâmplările evanghelice, parcă le vedeam înaintea ochilor Şi plângeam de bucurie. Uneorisimţeam în inimă o bucurie aşa de mare, încât nu o pot spune în cuvinte.Se întâmpla să nu intru în nici o locuinţă omenească câte trei zile şi trei nopţi şi, în extazul meu,simţeam că parcă sunt singur pe pământ, un ticălos păcătos singur în faţa milostivului şi iubitorului deoameni Dumnezeu. Această singurătate mă mângâia şi dulceaţa rugăciunii era de data aceasta atât de viusimţită, încât lucra mai cu putere decât atunci când eram între oameni.În sfârşit, am ajuns la Irkuţk. Închinându-mă la Sfintele Moaşte ale Sfântului Inochentie, mă gândeamîn sinea mea: unde mă voi duce acum? Aici nu aş fi dorit să trăiesc multă vreme, fiindcă oraşul era prea plinde oameni. Tot gândindu-mă astfel, am pornit pe o stradă unde m-am întâlnit cu un negustor dintre localnici,care m-a oprit şi m-a întrebat:- Eşti oare pelerin? Vino la mine!Am intrat cu el într-o casă bogată. Negustorul m-a întrebat ce fel de om sunt, iar eu i-am povestitcălătoriile mele. După ce m-a ascultat mi-a zis:- Ar fi bine să mergi să vizitezi Ierusalimul. Acolo e loc sfânt, cum nu mai găseşti în altă parte.- M-aş duce bucuros, îi spusei, dar n-am mijloacele necesare să călătoresc decât pe uscat. Mă pot ducepână la mare, dar nu am cu ce plăti transportul pe apă. Îmi trebuie mulţi bani.