prognosticul cancerului de col uterin în contextul unor - Gr.T. Popa

INTRODUCERE
Cancerul de col uterin şi leziunile precanceroase ale cervixului
reprezintă pentru multe zone geografice ale globului o importantă
problemă de sănătate publică, din cauza incidenţei crescute şi a
mortalităţii pe care le induc. Pe glob este a doua formă clinică de
cancer ca frecvenţă la femei după cel de sân, iar pentru ţările în curs
de dezvoltare este forma cea mai comună de cancer, 80% din
numărul total de cancer de col uterin fiind înregistrat în aceste zone.
Anual, la nivel mondial se înregistrează aproximativ 500.000 de
cazuri noi, astfel cancerul de col uterin se plasează pe locul şase în
ierarhia cancerelor la scară mondială şi continuă să reprezinte o
problemă importantă care privește sistemul de sănătate publică.
Deoarece valorificarea factorilor de prognostic clinici şi
histologici validaţi, precum şi eficacitatea tratamentelor clasice a
ajuns la un platou, considerăm că s-ar impune intensificarea
cercetărilor actuale pe baza unor noi factori de prognostic şi
introducerea de noi strategii terapeutice. În ceea ce priveşte
investigarea unor biomarkeri, rezultatele studiilor publicate însă sunt
contradictorii şi în parte incomplete. Totuşi, pe lângă valoarea lor
prognostică, inhibarea acestor biomarkeri ar putea avea efect
terapeutic în mai multe situaţii.
Astfel, vorbind de prognosticul pacientelor cu cancer de col
uterin, unul dintre obiectivele lucrării de faţă a fost de a studia modul
în care unii markeri de proliferare celulară (Ki67 şi p53), sau
oncoproteina Bcl-2 ar putea fi implicaţi în influenţarea supravieţuirii
acestor paciente. Am încercat să identificăm gradul în care aceşti
markeri de proliferare s-ar putea asocia cu tipul histopatologic,
gradul de diferenţiere şi stadiul clinic al tumorii, precum şi dacă
există corelaţii între gradul de exprimare al acestor markeri celulari,
extensia şi agresivitatea tumorală.
Este adevărat că odată cu utilizarea unor tehnici agresive de
tratament a crescut durata de supravieţuire în cancer, în schimb au
apărut noi solicitări la care bolnava trebuie să se adapteze. O mare
parte din suferinţele emoţionale trăite de pacientele cu cancer de col
uterin ar putea fi puse pe seama aspectelor medicale şi legate de
tratament mai mult decât bolii însăşi. Astfel, pacientele oncologice
au de făcut faţă acestor două probleme dificile – diagnosticului de
1