x - Recreaţii Matematice

copiere. Îmi amintesc că, în anumite cazuri, am copiat pur ¸si simplu de mână câteva
articole ce mă interesau. Pentru altele, făceam fotocopii, adică le fotografiam pur
¸si simplu, developam filmul ¸si făceam copiile pe hârtie fotografică de mărimea unui
carnet (jumătate de caiet). Erau vremuri grele, dar dispuneam de energia ¸si inventivitatea
necesare pentru a ne descurca. La un moment dat au apărut aparate de copiat
(xeroxuri), dar erau put¸ine, se defectau u¸sor ¸si se cam aflau sub controlul securităt¸ii,
având în vedere posibilitatea de a se multiplica materiale considerate du¸smănoase
pentru regim. Copiile erau de proastă calitate, dar puteau fi utilizate.
În perioada în care am fost bursier la Universitatea din Napoli, Italia, în 1972, am
beneficiat de o bibliotecă organizată la fel ca ¸si cea din Ia¸si: cu publicat¸iile ordonate
alfabetic ¸si cu acces liber la raft pentru cititori. Director al bibliotecii era profesorul
Carlo Miranda, care a făcut o specializare la Universitatea din Göttingen, unde fusese
¸si A. Myller, ¸si a organizat biblioteca după modelul de acolo. La un moment dat,
m-a întrebat despre D. Mangeron cu care studiase împreună. Biblioteca de la Napoli
dispunea de mai multe fonduri. Îmi amintesc că avea un aparat de fotocopiat la care
se puteau face liber diverse copii ¸si că hârtia era de un tip special, cu proprietat¸i ce
aminteau de hârtia fotografică. Mai mult, erau comandate diverse cărt¸i în mai multe
exemplare. Spre exemplu, cărt¸ile din colect¸ia Lecture Notes de la Springer se găseau
într-un loc dedicat acestei serii, dar ¸si în raft la autorul respectiv. Acela¸si lucru se
petrecea cu cărt¸ile din colect¸iile Grundlehren sau Ergebnisse ¸s.a. de la Springer sau cu
cărt¸ile de la Academic Press, Marcel Dekker etc. Nu mai vorbesc de faptul că puteam
să comandăm cărt¸ile pe care le doream, găsite prin bro¸surile de reclamă. Acestea
soseau în câteva luni. Am regăsit aceea¸si organizare eficientă ¸si la bibliotecile de la
Universitatea din Freiburg sau de la Centrul de Cercetare de la Oberwolfach.
La biblioteca Seminarului Matematic, majoritatea cărt¸ilor ajungeau prin operat¸ia
de recenzare a lor în revista Analele S¸t. Univ. ”Al.I. Cuza” Ia¸si . Anumit¸i colegi
urmăreau atent aparit¸ia diverselor cărt¸i ¸si trimiteau prompt la editurile ce le publicau
cereri pentru un exemplar care să fie recenzat. După recenzie, cartea rămânea în
fondul bibliotecii. Dacă se întârzia, era posibil ca fondul de reclamă al editurii să
se epuizeze ¸si atunci cărt¸ile nu mai ajungeau la noi. Îmi amintesc că într-o anumită
perioadă, de această operat¸ie se ocupa colegul nostru J. Weinstein care era foarte
informat ¸si foarte prompt în comandarea cărt¸ilor pentru recenzii. În anumit¸i ani se
ajungea până la 300 de cărt¸i venite pentru recenzii. După ce soseau, cărt¸ile erau
repartizate unor cititori competent¸i în domeniile respective ¸si ace¸stia le recenzau. A
fost o perioadă extrem de bună pentru biblioteca noastră, când editurile occidentale
erau foarte generoase cu fondurile de reclamă. Mai târziu, când editurile nu mai
dispuneau de fonduri de reclamă a¸sa de mari, cărt¸ile nu mai ajungeau la noi în număr
atât de mare.
Altă modalitate de procurare a cărt¸ilor era achizit¸ia prin intermediul BCU din
Ia¸si. Se lansau diverse comenzi de cărt¸i, care nu erau primite la recenzii, ¸si se a¸stepta
ca BCU să dispună de banii (valuta) pentru a le achizit¸iona. Această operat¸ie dura
destul de mult, uneori ¸si un an. Îmi amintesc că, într-o anumită perioadă, profesorii
cu notorietate aveau dreptul să achizit¸ioneze câte o carte din occident, pe an. Ei
cedau acest drept bibliotecii ¸si se obt¸ineau astfel un număr de cărt¸i în plus. Achizit¸ii
se mai făceau ¸si în cadrul Filialei Ia¸si a Academiei Române. S¸tiu că exista o a-
10