instit.oncol.cluj-napoca- sectia hematologie - 2012

2. Purpura trombotica trombocitopenica (PTT) – “plasma exchange” – plasmafereza +
transfuzii masive de PPC (PEX)
3. Deficitul de vitamina K
4. Coagularea intravasculară diseminată (CID)
5. Coagulopatia din insuficienţa hepatică
6. Deficitul de antitrombina III, proteină C şi S
7. Supradozarea tratamentelor trombolitice.
19.5.2. Compatibilitatea în transfuziile de PPC.
1. Este necesară compatibilitatea în sistemul AB0, dată fiind prezenţa în plasmă a
anticorpilor naturali anti-A/B. Compatiblitatea în alte sisteme nu este absolut necesară.
19.5.3. Protocol de investigatii in transfuziile de PPC
1. Determinarea grupei ABO – dotator si primitor
2. La primitor sunt necesare investigatiile care stabilesc diagnosticul si severitatea
deficitelor – INR, PDF, nivel factori de coagulare, etc
19.5.3. Prepararea si administrarea PPC
1. Plasma proaspătă congelată (PPC) este porţiunea fluidă separată după centrifugarea unei
unităţi de sânge, îngheţată la cel puţin -18°C în primele 6 ore de la colectare.
2. Ritmul administrarii este rapid. In caz de reactii adverse, transfuzia se poate opri sau
ritmul poate fi incetinit
3. Cantitatea de PPC transfuzata depinde de indicatie
a. In hemofilii modul de administrare este detaliat la capitolul « Hemofilii ».
Oricum in aceste afectiuni este preferabila administrarea de concentrate purificate.
b. In PTT, procedura de plasma exchange impune utilizarea unor cantitati mari de
PPC, 30-50ml/kg
c. In CID, insuficienta hepatica severa, cantitatea este deseori limitata de riscul
hipervolemiei. Se admnistreaza de obicei maximum 1-1,5 L/zi\
d. In deficitul de vitamina K, administrarea PPC este necesara doar in prezenta
sindromului hemoragic. De obicei se administreaza o singura transfuzie de PPC pana la 1-
1,5L concomitent cu vitamina K parenteral.
19.6. COMPLICAŢIILE POST-TRANSFUZIONALE
19.6.1. Reacţiile febrile.
1. La 2-5% din transfuzii apare febră,precedată de frison. Reacţiile severe apar de obicei la
femeile multipare şi la politransfuzaţi; sunt mediate de anticorpi anti-HLA sau anti-HPA.
2. La apariţia primei reacţii febrile, încetinirea ritmului, administrarea de antiinflamatorii
sau a unui sedativ poate permite continuarea transfuziei.
3. La pacienţii cu un istoric de reacţii febrile, administrarea profilactică de antiinflamatorii
(nesteroidice sau steroidice), previne sau atenuează reacţiile.
4. Daca frisonul este foarte neplacut resimtit de pacient, administrarea de morfinice (de
exemplu Mialgin 1 fiola s.c.) duce la disparitia rapida a simptomatologiei.
5. În caz că reactiile febrile se repetă frecvent la un anumit pacient, trebuie folosite
preparate deleucocitate, sau compatibile HLA.
19.6.2. Reacţii alergice.