capitolul 1. optimizarea sistemelor de fabricațiedin ... - Modulul 5

producţie pentru o cadenţă de lucru dorită, cu o încărcare uniformă şi completă a forţei de
muncă şi a utilajelor, a ceea ce se realizează practic, prin minimizarea timpilor de neutilizare a
maşinilor.
Problema echilibrării liniei se pune în toate cazurile în care durata executării operaţiilor
nu poate fi egală cu tactul sau cu un multiplu al acestuia.
Variaţia timpilor de prelucrare poate conduce la efectele enumerate în figura 2.18.
Fig. 2.18 - Efectele variaţiei timpilor de prelucrare
În cazul producţiei de serie mică, care are un pronunţat caracter manual, dificultăţile de
echilibrare sunt determinate de:
- variaţia îndemânării executanţilor în timpul schimbului;
- gradul diferit de dotare tehnică a liniilor tehnologice;
- executarea fazelor operaţiilor într-o ordine subiectivă. Din cauza dificultăţilor de divizare,
operaţiile de prelucrare se echilibrează mai greu comparativ cu cele de asamblare.
2.3.2. Metode de analiză a funcţionării sistemului de fabricaţie
Sistemele de fabricaţie actuale sunt caracterizate printr-un înalt grad de complexitate, din
cauza numeroaselor elemente componente, a interacţiunilor dintre acestea, precum şi a
diversităţii fenomenelor şi a proceselor care au loc în interiorul lor.
Pentru a utiliza eficient un sistem de fabricaţie este necesară analiza funcţionării lui luând
în consideraţie fenomenele stocastice (aleatorii) care apar în sistem.
Metodele de analiză a sistemelor de fabricaţie se aplică în scopul optimizării proceselor
de proiectare, al îmbunătăţirii fabricaţiei şi al reducerii costului de producţie.
Analiza sistemelor de fabricaţie (Fig. 2.19) se poate face fie prin metode analitice, care
recurg la descompunerea întregului în părţi componente, fie prin tehnici de simulare
(inductive), care permit abordarea sistemică, integratoare a fabricaţiei, ceea ce a condus, în
ultima perioadă, la rezultate valoroase în plan teoretic şi practic.
Fig. 2.19 - Metode de analiză a funcţionării sistemelor de fabricaţie
Metodele analitice de analiză a unui sistem propun separarea obiectului în elemente
componente, determinarea locului şi a rolului fiecărui element, precum şi identificarea
raporturilor de interdependenţă cu celelalte elemente din sistem. Aceste metode permit
obţinerea rapidă a soluţiei problemei de conducere a sistemului printr-un raţionament bazat pe
algoritmi. Algoritmul reprezintă o succesiune de operaţii parcursă în scopul soluţionării unei
probleme.
Simularea sistemelor de fabricaţie se realizează pe calculator, prin utilizarea unor
programe specializate, şi are ca scop analiza comportării sistemelor în cazul variaţiei unor
parametri caracteristici. Simularea oferă o imagine a comportării sistemului de fabricaţie în
CURS SISTEME ȘI TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE SCANAT DE UNGUREANU MARIN 102