capitolul 1. optimizarea sistemelor de fabricațiedin ... - Modulul 5

- trecerea la producţia neasistată de operatori, datorită existenţei sistemelor automate de transfer
şi de alimentare automată cu piese şi scule a posturilor de lucru;
- existenţa unei rezerve, cel puţin pentru durata unui schimb de lucru, asigurate de depozitele
centrale de piese şi scule;
- posibilitatea de evoluţie şi perfectabilitate treptată în funcţie de necesităţile de producţie;
- coordonarea prelucrării informaţiilor tehnice şi organizatorice în cadrul unor programe de
producţie prestabilite ce pot fi corectate automat funcţie de starea reală de funcţionare a
sistemului la un moment dat asigurând un coeficient ridicat de utilizare a timpului de lucru
disponibil maşinilor.
Sistemele flexibile se deosebesc de sistemele rigide de fabricaţie prin următoarele
caracteristici:
- au o capacitate mare de adaptare la schimbarea sortimentului de fabricaţie doar prin
schimbarea programului la calculator, fără a se acţiona asupra echipamentelor din dotarea
maşinilor;
- prezintă autonomie de funcţionare pentru trei schimburi, fără intervenţia operatorului uman;
- au posibilităţi de ridicare a nivelului de tehnicitate, corelat cu cerinţele tot mai diversificate ale
consumatorului.
1.2.3. Sisteme de fabricaţie moderne
În industriile producătoare, există sisteme de fabricaţie moderne, care conduc la obţinerea
performanţelor propuse. Dintre acestea, cele mai importante sunt: sistemele de fabricaţie
inteligente, sistemele holonice şi cele bionice. Am asistat, în ultimii ani, la o generalizare a
automatizării proceselor de producţie, urmare firească a integrării roboţilor industriali în
procesele de fabricaţie, a apariţiei celulelor flexibile de producţie, a utilizării roboţilor autonomi
cu capacităţi senzoriale sporite, a înlocuirii aproape complete a omului în anumite procese
tehnologice ce necesitau efort fizic mare sau condiţii periculoase de muncă şi a dezvoltării
inteligenţei artificiale ca premisă teoretică, dar şi asociată cu un puternic suport tehnologic.
Metodele şi mijloacele de producţie ale industriei mecanice sunt bulversate de prezenţa
calculatoarelor, a roboţilor, a automatelor programabile, a comenzilor numerice etc. După
apariţia maşinilor-unelte cu comandă numerică, evoluţiile au fost în principal marcate de
dezvoltarea într-un ritm accelerat a tehnicii de calcul, a centrelor de prelucrare, a tehnologiilor
de grup, a senzorilor, a tehnicilor de modelare geometrică şi de procesare grafică a datelor, a
simulării, a sistemelor CAD/CAM, a sistemelor şi a tehnicilor de diagnosticare, a limbajelor de
programare de înalt nivel, a inteligenţei artificiale.
Un rezultat firesc în dezvoltarea tehnologică îl constituie apariţia mecatronicii, o
combinaţie sinergică şi sistematică a mecanicii, electronicii şi a informaticii, care integrează
microprocesoarele în structurile electromecanice, acestea devenind astfel inteligente.
Mecatronica este un domeniu nou, care include: micro- şi nanotehnologii, senzori,
sisteme de acţionare, materiale compozite şi inteligente, sisteme de conducere, interfeţe ommaşină,
structuri evoluate de procesare, sisteme de proiectare integrată etc.
Prin sistem inteligent se înţelege un sistem care interacţionează cu mediul său. Pentru a
realiza această interacţiune, sistemul fie ia din mediu energia necesară şi o converteşte în
energie mecanică şi căldură disipată, fie manipulează informaţii.
De-a lungul evoluţiei tehnicilor de fabricaţie, au existat maşini simple, conduse de către
un operator uman, maşini programate să se comporte într-un anumit fel, mai avansate decât
primele şi, în fine, maşini cu proprietăţi senzoriale, cu capacitate de planificare, recunoaştere a
formelor, navigare, învăţare (cu disponibilităţi de prelucrare avansată a informaţiilor), numite
CURS SISTEME ȘI TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE SCANAT DE UNGUREANU MARIN 26