capitolul 1. optimizarea sistemelor de fabricațiedin ... - Modulul 5

Pe lângă procedeele de prelucrare clasice, cuprinse în figura 3.1, există şi procedee de
prelucrare neconvenţională (Tabelul 3.2).
Tabelul 3.2 - Procedee de prelucrare neconvenţionale
PROCEDEE DE PRELUCRARE NECONVENŢIONALE
Denumire Definiţie Exemple/tipuri de piese
Electroeroziunea Procedeu de prelucrare a alezajelor şi a
cavităţilor în materiale conductive electric,
prin detaşare controlată de material, folosind
topirea sau vaporizarea materialului,
prin impulsuri electrice.
Electrochimia Procedeu de prelucrare bazat pe
desprinderea localizată şi controlată de
material prin dizolvare anodică într-o celulă
electrolitică. Piesa este fixată la anod, iar
Vibraţiile
ultrasonice
scula este catodul.
Procedeu de prelucrare prin eroziune în
câmp ultrasonic, prin care are loc detaşarea
controlată de material, sub acţiunea erozivă
a unor particule abrazive aflate în suspensie.
Plăci active ale stanţelor şi matriţelor, ascuţirea
sculelor simple şi profilate, fabricarea sapelor
de foraj pentru industria petrolieră.
Se prelucrează şi se finisează piese cu
geometrie complexă.
Se prelucrează materiale dure şi fragile: sticlă,
ceramică, cuarţ, carburi metalice, oţeluri aliate.
Se realizează finisarea elementelor active ale
stanţelor şi matriţelor, ascuţirea sculelor
aschietoare.
3.1.2. Procesul de control_
Funcţia de control, de verificare şi de certificare a calităţii piesei finite sau a produsului
final este specifică sistemelor de fabricaţie.
În sistemul de fabricaţie, controlul poate fi operaţional, interoperaţional sau final şi are
rolul de a detecta, cât mai devreme posibil, apariţia abaterilor sau a erorilor.
► Controlul operaţional se desfăşoară pe parcursul derulării unei operaţii din cadrul
procesului tehnologic, de regulă între fazele componente ale acelei operaţii. Prin acest control
se certifică obţinerea parametrilor dimensionali şi geometrici impuşi pentru faza/operaţia
tehnologică respectivă. Se efectuează direct de către operatorul care execută operaţia
tehnologică, folosind mijloace de măsură şi control adecvate locului de muncă (şublere,
micrometre, comparatoare).
► Controlul interoperaţional se desfăşoară în intervalul de procesare a unei operaţii
consecutive din secvenţa de fabricare şi urmăreşte să stabilească dacă piesa este aptă din punct
de vedere calitativ pentru a trece la operaţia următoare din secvenţa de fabricare. în afara
controlului dimensional şi geometric, în această etapă se pot verifica şi proprietăţile fizicomecanice
ale materialului piesei, aşa cum au rezultat din operaţia anterioară (duritate, structură
metalografică, rezilienţă, tenacitate). Se efectuează, de regulă, de către controlori specializaţi, la
locuri de muncă special amenajate şi dotate cu logistica necesară conţinutului acestui tip de
control (Fig. 3.2).
► Controlul final se realizează la sfârşitul secvenţei de fabricare şi urmăreşte
certificarea faptului că piesa finită îndeplineşte toate cerinţele impuse privitoare la precizia
dimensională, geometrică şi la calitatea materialului, pentru a fi introdusă în procesul de
asamblare.
În cazul în care controlul final vizează un produs finit, obţinut li montajul general, se va
verifica respectarea parametrilor:
- funcţionali (productivitate);
- constructivi;
- tehnologici (costul fabricaţiei, timpul necesar asamblării);
- ergonomiei (respectarea normelor psihologice în utilizarea acelui produs).
CURS SISTEME ȘI TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE SCANAT DE UNGUREANU MARIN 117