capitolul 1. optimizarea sistemelor de fabricațiedin ... - Modulul 5

1.1. MEDIUL INDUSTRIAL
1.1.1. Întreprinderea industrială. Definiţie şi clasificare
Industria este o ramură a producţiei materiale şi a economiei naţionale care cuprinde
totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale, fabrici, mine etc.) ocupate cu producţia uneltelor de
muncă, cu extracţia materiilor prime, a materialelor şi a combustibililor şi cu prelucrarea
ulterioară a produselor obţinute.
Industria reprezintă sectorul principal de producţie al multor ţări. Este grupată pe două
ramuri:
- industria grea - care are ca scop principal obţinerea mijloacelor de producţie;
- industria uşoară - în care se produc bunuri de larg consum.
Întreprinderea este o unitate economică care dispune de personalitate juridică, fiind
compusă dintr-un grup organizat de persoane care desfăşoară procese de muncă utilizând
mijloace materiale (maşini-unelte, echipamente, materii prime etc), în vederea realizării de
produse şi servicii destinate vânzării pe piaţă şi obţinerii unui profit cât mai mare.
Întreprinderea, ca verigă de bază a economiei unei ţări, constituie componenta
fundamentală a economiei. Acest „atom economic" este indivizibil, cele trei funcţii economice
fundamentale (producţia, vânzarea şi gestiunea) ale sale regăsindu-se la toate nivelurile:
mondial, naţional, regional şi de ramură.
O uniune de întreprinderi constituită sub o singură conducere şi gestiune financiară se
numeşte firmă comercială.
Întreprinderea poate fi definită ca un sistem cibernetic (Fig. 1.1), deoarece ea reprezintă
un sistem închis, având proprietatea de autoreglare, în care intrările (X) sunt transformate în
ieşiri (Y). Sistemul are cel puţin o buclă de reglaj (numită feed-back sau conexiune inversă),
prin intermediul căreia se aplică un semnal de la ieşirea sistemului la intrarea acestuia.
Fig. 1.1. Întreprinderea ca sistem cibernetic
Informaţiile obţinute la ieşirea sistemului sunt utilizate pentru corectarea intrării, proces
care se realizează prin intermediul mărimii de reglare (ΔX).
X - elemente de intrare, constituite din: materiale, energie, resurse umane, informaţii, decizii;
Y - elemente de ieşire: bunuri materiale, servicii, energie, informaţii, decizii;
ΔX - mărimea de reglare;
p - perturbaţii.
Sistemul întreprindere este alcătuit din cele două subsisteme - subsistemul conducător şi
subsistemul condus - între care există diverse tipuri de interacţiuni. La rândul lui, fiecare dintre
aceste subsisteme este alcătuit din mai multe componente.
CURS SISTEME ȘI TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE SCANAT DE UNGUREANU MARIN 2