capitolul 1. optimizarea sistemelor de fabricațiedin ... - Modulul 5

2.3. METODE DE ANALIZĂ A SISTEMELOR DE
FABRICAŢIE
2.3.1. Fenomene stocastice
Pe lângă studiul componentelor sistemelor de fabricaţie şi al interacţiunilor care au loc
între ele, o problemă foarte importantă în analiza acestora o constituie descrierea fenomenelor
stocastice (întâmplătoare) care pot apărea. Acestea sunt:
a. defectarea şi repararea maşinilor şi a utilajelor;
b. variaţia timpilor de prelucrare.
a. Defectarea şi repararea maşinilor şi utilajelor
Siguranţa în funcţionare este o cerinţă esenţială a sistemelor de fabricaţie. Un sistem
tehnologic are o funcţionare corectă dacă evoluţia sa nu conţine erori, iar timpul de execuţie a
unei comenzi nu depăşeşte o limită specificată.
Conform standardelor în vigoare, defectul se defineşte prin „neîndeplinirea unei cerinţe
referitoare la o utilizare intenţionată sau specificată". Defectul este, deci, o imperfecţiune a unui
element al sistemului, care generează o funcţionare eronată.
Defectarea unui sistem reprezintă deteriorarea sau întreruperea capacităţii acestuia de a
asigura o funcţie cerută în condiţiile de funcţionare specificate.
Un defect nu conduce neapărat la o detectare, sistemul putând continua să funcţioneze,
dar la un nivel mai redus. Producerea unei defectări este însă cauzată întotdeauna de apariţia
unuia sau a mai multor defecte. Clasificarea defectelor se poate face după mai multe criterii,
conform tabelului 2.11.
Tabelul 2.11 - Clasificarea defectelor
După durată După formă După extensie
- permanente (fig. 2.16. a.); - sistematice; - locale;
- tranzitorii (fig. 2.16. b.); - aleatorii. - globale.
- intermitente (fig. 2.16. c);
- cu zgomot (fig. 2.16. d.);
- în derivă (fig. 2.16. e.)
Fig. 2.16 - Clasificarea defectelor după durată
În figura 2.16 sunt reprezentate grafic tipurile de defecte, în funcţie de durată.
Din punctul de vedere al componentei afectate, pot apărea defecte ale sistemelor mecanice, ale
hardului sau ale softului.
Cea mai importantă cauză a defectării sistemelor mecanice o reprezintă fenomenul de
uzură. Apariţia uzurii conduce la scăderea randamentului maşinii, ia creşterea consumului de
lubrifiant, la creşterea nivelului de zgomot şi vibraţii, la modificarea raportului de transmitere
şi, în final, la deteriorarea sistemului mecanic, fără posibilitatea de reparare.
În cazul maşinilor-unelte, a manipulatoarelor, a roboţilor industriali, a căror funcţie
esenţială o reprezintă asigurarea preciziei cinematice, modificarea dimensiunilor elementelor
componente datorată uzurii conduce la funcţionarea lor incorectă, adică la defectare.
În afara uzurii, defecţiunile sistemelor mecanice mai pot fi cauzate de:
CURS SISTEME ȘI TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE SCANAT DE UNGUREANU MARIN 97