capitolul 1. optimizarea sistemelor de fabricațiedin ... - Modulul 5

Bilanţul postcalculat se întocmeşte la sfârşitul unei perioade de activitate şi stabileşte
cantităţile de materii prime şi de materiale consumate. El permite compararea etapei de
proiectare cu cea de fabricaţie, conducând la îmbunătăţirea consumurilor specifice.
Bilanţul de materiale poate fi întocmit pentru fiecare parte a procesului tehnologic (bilanţ
parţial) sau pentru întregul proces tehnologic (bilanţ total).
► Resursele energetice au un rol important în desfăşurarea oricărui proces de fabricaţie,
deoarece acesta implică consumarea unei anumite cantităţi de energie. Energia necesară este, în
general, transmisă din exterior, sub formă de energie electrică sau termică. Există şi procese de
fabricaţie în care o parte din energia necesară desfăşurării lor rezultă din însuşi procesul
tehnologic, sub formă de căldură degajată din reacţiile exoterme. Din energia intrată, numai o
parte devine energie utilă, restul reprezentând pierderi energetice.
Cantitatea de energie necesară se calculează cu ajutorul bilanţului energetic, care se
bazează pe legea conservării energiei şi se exprimă prin relaţia:
Ei = Eu + Ep
unde:
E i - energia intrată (disponibilă);
Eu - energia utilă;
Ep - energia pierdută.
Un bilanţ energetic se exprimă printr-o singură formă de energie (de obicei, termică sau
electrică).
Pierderile de energie sunt determinate de:
- imperfecţiunile tehnico-constructive ale echipamentelor, ale maşinilor-unelte, ale utilajelor
sau ale instalaţiilor utilizate;
- starea tehnică a utilajelor folosite;
- calitatea materiilor prime şi a materialelor;
- imperfecţiuni de natură energetică ale proceselor tehnologice.
Similar bilanţului de materiale, bilanţul energetic poate fi antecalculat sau postcalculat, parţial
sau total.
2.1.3. Sincronizarea
Sincronizarea constă în asigurarea continuităţii execuţiei operaţiilor pe liniile de
producţie în flux, fără timpi de aşteptare între operaţii.
În cazul liniilor de producţie în flux continuu, sincronizarea executării operaţiilor este
obligatorie. Liniile de producţie în flux continuu se caracterizează, în principal, prin
permanentizarea executării unei operaţii sau a unui grup de operaţii pe anumite locuri de
muncă, iar trecerea produselor de la o operaţie la alta se face în mod continuu, potrivit tactului
de funcţionare stabilit. Tactul de producţie (T) reprezintă intervalul de timp la care un produs
iese sub formă finită de pe linie şi se calculează ca raport între fondul de timp disponibil al
liniei pe perioada considerată şi cantitatea de producţie prevăzută a se executa pe linie în
această perioadă.
Se exprimă în minute pe bucată.
unde:
Td - fondul de timp disponibil al liniei, exprimat în ore;
Tp - producţia prevăzută a se executa pe linie în perioada considerată.
CURS SISTEME ȘI TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE SCANAT DE UNGUREANU MARIN 59