capitolul 1. optimizarea sistemelor de fabricațiedin ... - Modulul 5

Fig. 1.2 - Produse finite
Fig. 1.3 - Produse elementare
Pentru produsele finite, există şi alte criterii de clasificare, precum clasificarea VAT,
propusă de David Blacklock şi realizată în funcţie de numărul componentelor utilizate ca
materie primă sau ca subansambluri, după cum urmează:
□ Produse de tip V, care se obţin dintr-un număr restrâns de materii prime şi se fabrică
într-o gamă mare de produse finite. Au o structură „divergentă".
Exemple: produsele din industria chimică, siderurgică etc.
□ Produse de tip A, care se obţin prin asamblarea în mod clasic a unui număr mare de
componente, într-o gamă mică de produse. Structura produsului este „convergentă",
nomenclatorul este important şi se constată adesea existenţa a numeroase componente pe stoc.
Exemple: maşini-unelte clasice.
□ Produse de tip T, care se obţin printr-o tehnologie de asamblare modernă, adaptată la o
piaţă competitivă şi fluctuantă. Structura produselor este „liniară". Prin asamblarea unor
componente comune, se obţin numeroase produse finite.
Exemple: computere, DVD-playere.
□ Produse de tip X, care provin dintr-o combinaţie a produselor de tip A şi de tip V; se
obţine un număr limitat de produse semifinite de tip A, care, prin multiple combinaţii, duc la
obţinerea produselor finite de tip V, adaptate nevoilor specifice ale clienţilor. Acest tip de
fabricaţie este caracteristic produselor care au variante numeroase.
Exemple: maşini-unelte cu comandă numerică, centre de prelucrare.
În funcţie de proprietăţile produselor finite fabricate, acestea se clasifică în produse
omogene şi produse eterogene.
□ Produsele omogene se caracterizează prin faptul că au proprietăţi identice în toate
părţile lor. După starea de agregare, produsele omogene pot fi fluide sau solide. Produsele
omogene solide diferă între ele atât sub raportul conţinutului, cât şi sub raportul dimensiunii de
livrare.
CURS SISTEME ȘI TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE SCANAT DE UNGUREANU MARIN 5