Vatra veche 11, 2012,BT

„Unul din mesajele care vor
rămâne peste veacuri, lăsate de
Hristos în lume şi nouă, este
acesta: nu vă temeţi!”
L.C.: Înaltpreasfinţite Părinte
Arhiepiscop, am participat şi eu la
sfânta liturghie arhierească pe
care aţi săvârşit-o în localitatea
Micfalău, judeţul Covasna, cu
ocazia împlinirii a 110 ani de la
sfinţirea bisericii. Aţi spus, la
sfârşitul predicii, că i-aţi pomenit la
sfânta liturghie pe toţi preoţii şi
cântăreţii care au cântat în acea
sfântă biserică, pe epitropi, pe
consilieri, pe toţi credincioşii care
astăzi sunt în cimitirul din jurul
bisericii, pe toţi cei care au murit
nevinovaţi pe front. Cu acea ocazie,
aţi acordat o distincţie onorifică
bisericească preotului Gheorghe,
care de unsprezece ani, cu familia
lui, trăieşte în acel sat în pace cu toţi
localnicii. Sfânta Evanghelie din
acea zi de duminică a fost despre
vindecarea fiicei lui Iair. Vă rog,
Înaltpreasfinţia Voastră, să ne vorbiţi
despre această pericopă evanghelică.
Î.P.S. Ioan: Aşa cum Iair, mai
marele sinagogii din Capernaum,
care avea o singură fiică de 12 ani şi
era bolnavă pe moarte, L-a chemat
pe Hristos în casa lui să-i vindece
copila, tot aşa cum, în urmă cu peste
o sută de ani, părinţii credincioşilor
din Micfalău L-au chemat pe Hristos
acolo, în biserica lor, ca să-i vindece
şi pe ei. Dar nu este vorba de o
simplă vindecare trupească, ci L-au
chemat pe Hristos să le vindece
sufletul şi trupul, însă nu este o
vindecare oarecare, temporară, ci o
vindecare care să-i ducă în Împărăţia
lui Dumnezeu. Pentru aceea au zidit
strămoşii creştinilor ortodocşi din
Micfalău acea biserică, ca să-L
cheme pe Hristos, ca să-i ducă pe
toţi, cei ce vieţuiau acolo, la El, în
Împărăţia lui Dumnezeu. Iată acei
strămoşi au luat chipul lui Iair, care
avea o fiică bolnavă. Ei erau conştienţi
că toţi suntem bolnavi din cauza
păcatului. Atât de grea e boala
Sf. Liturghie Arhierească la Mănăstirea
Izvorul Mureşului
______________________________
păcatului, că nimeni nu scapă de
ea, ca să nu moară. Dacă pentru celelalte
boli din lumea aceasta a rânduit
Dumnezeu medici care ne mai
ridică din bolile noastre trupeşti, din
boala păcatului o singură persoană
din Univers poate să ne vindece –
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care
pentru aceasta a venit în lume să ne
vindece de boala păcatului, să nu
murim niciodată şi să rămânem aşa
cum ne-a făcut Dumnezeu dintru
început, ca îngerii nemuritori, pentru
că aşa l-a creat Dumnezeu pe om.
Între om şi firul de iarbă, Dumnezeu
a făcut şi face deosebire.
L.C.: Sfântul Apostol şi
Evanghelist Luca mărturiseşte despre
acea vindecare despre care spunem
astăzi că a fost miraculoasă (Luca 8,
41-56).
Î.P.S. Ioan: Sfântul Apostol Luca
care însemnează această Sfântă
Evanghelie ştiţi că era de profesie
medic şi a scris despre toate
vindecările pe care le-a auzit şi pe
care le-a putut consemna, pentru că
el ştia cât de greu se poate vindeca
un om, de aceea atunci când vedea şi
auzea că Hristos a vindecat pe
cineva, într-o localitate, era foarte
bucuros întru inima sa şi a scris să
rămână mărturie şi pentru noi, cei de
astăzi, ce bine şi cât bine a făcut,
când a venit în lume, Dumnezeu
omului.
Iată, ne spune Sfântul Luca
precum că intrând Mântuitorul în
Cetatea Capernaumului, mai-marele
sinagogii de acolo, Iair, I-a căzut în
genunchi lui Iisus şi L-a rugat să vină
să-i vindece fiica aflată pe moarte.
Ce învăţăm de aici, din acest prim
verset? Iair era mai-marele sinagogii,
deci avea o funcţie, oarecum,
religioasă mult mai mare decât
Hristos. Era mai-marele sinagogii!
Hristos n-a fost niciodată declarat
mai-marele vreunei sinagogi. Totuşi,
în necazul lui, auzind câte minuni a
făcut Hristos, îi cade în genunchi
şi-L roagă să vină să-i vindece
copila. Ce învăţăm de aici?
L.C.: Adică să ne rugăm şi noi în
genunchi.
Î.P.S. Ioan: Da, învăţăm cum
trebuie să se roage omul, în
genunchi. Înaintea lui Hristos, noi
trebuie să stăm cu umilinţă, adică
în genunchi şi cu inima zdrobită,
cum era acest părinte care avea o
singură fiică de 12 ani. Iair avea şi
inima zdrobită şi genunchii plecaţi în
pulberea pământului. Să vedem dacă
această rugăciune, făcută din
genunchi şi cu zdrobire de inimă, a
fost primită de Hristos, dacă a avut
vreun efect. Și atunci, văzând şi
ascultând rugămintea lui,
Mântuitorul îi spune lui Iair: „Nu te
teme!” Ce a vrut oare să spună
Hristos când i-a spus lui Iair „nu te
teme”? De ce să nu se teamă? Adică
a vrut să-i spună ce ne spune şi
nouă astăzi: u vă temeţi de
moarte! Iair se temea că fiica lui va
muri. Dar îi spune lui direct „nu te
teme!”, adică, Iair, nu te teme de
moarte, pentru că vei vedea, într-o zi,
că eu voi birui moartea. După acest
scurt dialog, Mântuitorul, înconjurat
de mulţime, se întâlneşte cu o femeie
care avea scurgere de sânge de 12
ani. Ea, auzind de Hristos, că a sosit
în cetate, a venit şi s-a atins de poala
Lui şi s-a vindecat. Hristos atunci îi
întreabă pe apostoli: cine s-a atins de
Mine? Sfântul Petru îi spune:
Doamne, mulţimile te îmbulzesc!,
adică nu vezi câtă lume este, cum să
ştim noi cine s-a atins de Tine?! Și
atunci Hristos spune: s-a atins
cineva, pentru că am simţit că a ieşit
din mine o putere. Și atunci biata
femeie, vindecată fiind de acum, a
mărturisit tuturor şi lui Iisus că ea s-a
atins de poala hainei Lui, că a simţit
intrând într-însa o putere şi este, de
acum, sănătoasă. Aşa a mărturisit
tuturor.
Între timp, vine cineva de la casa
lui Iair şi-i spune: nu-L mai supăra
pe Învăţătorul, nu-L mai supăra pe
Iisus, nu-L mai necăji, nu-L mai
chema să vină acasă, căci →
LUMIIŢA COREA
50