vector 2_1.cdr - Universitatea de Arte "George Enescu"

20
[4] Acesta este genul de proiect pe
care am încercat să-l subliniem
constant, de asemenea, în numerele
anterioare din e-cart, atunci
când am prezentat de exemplu
CAA, proiectul Liei Perjovschi,
spaţiul artistic H.arta din Timişoara
sau Studioul Protokoll din Cluj.
proiectul ei În afara hărţii. În Bucureşti, arhitecta şi artista Ioana
Marinescu a prezentat cercetarea ei despre cartierele din Bucureşti distruse
pentru a face loc Casei Poporului şi bulevardului Victoria Socialismului. Prin
interviuri cu oameni ale căror vieţi au fost dramatic schimbate de planul
„grandios” şi prin materiale de arhivă care, unele, sunt singurii martori ai unei
memorii şterse, Ioana Marinescu vorbeşte despre un loc al absenţei. Cercetarea
ei face dureros de vizibil un gol pe care toate încercările de a-l umple cu
semnificaţie, prin reconversia Casei Poporului şi a împrejurimilor sale, au eşuat
până acum.
Dacă întrebarea Avem un muzeu, este bun? pare să fie suspendată
pentru moment în România, artistul bulgar Ivan Moudov a pus o altă întrebare,
în 2005: Nu avem un muzeu de artă contemporană, aşa că de ce să nu
deschidem unul? El a conceput o campanie mediatică inteligentă pentru a
anunţa deschiderea Muzeului de Artă Contemporană în Sofia. Folosind retorica
jurnalistică şi mizând pe aşteptările publicului şi pe miturile naţionale (anunţând
de exemplu prezenţa artistului de origine bulgară Christo la vernisaj), Ivan
Moudov a reuşit în fapt să aducă o mulţime diversă pentru falsa deschidere,
printre care ambasadori şi alţi reprezentanţi oficiali. Dacă instituţia de artă
contemporană este legitimată şi de setul de reguli de protocol care o înconjoară,
atunci cu siguranţă muzeul din Sofia a fost oficial deschis. Mai rămâne să fie şi
construit, dar ce e mai interesant e încrederea artiştilor tineri că o astfel de
instituţie e necesară, deşi, în Sofia, ca şi în Bucureşti, precaritatea resurselor
pentru producţia şi expunerea artei contemporane ar trebui să provoace
apariţia altor structuri, mai dinamice şi mai potrivite pentru a stimula acest
context.
În fapt am prezentat şi câteva din aceste structuri în revista e-cart, toate
fiind initiaţive independente ale unor artişti: astfel, am privit galeriile Press to
Exit din Skopje, Exit din Peje, Kosovo sau bienala Periferic, ca tipuri diferite de
4
proiecte, în care artiştii crează un cadru în locul unei lucrări .
Expoziţia Istorii întrerupte, deschisă la Moderna Galerija (Muzeul de Artă
Modernă) din Ljubljana în aprilie 2006 pe care am prezentat-o ca pe un fel de
concluzie a numărului 7 din e-cart a fost o confirmare a faptului că, departe de a
fi fenomene izolate, practicile artiştilor de a-şi asuma aceste initiaţive în
contextele lor şi de a îndeplini rolurile nu doar de curatori, dar şi de arhivişti,
istorici, antropologi, etc. sunt curente în multe din spaţiile non-vestice.
Au fost şi alte proiecte, de asemenea incluse în e-cart 7, pe care noi,
grupul de curatori, le-am găsit foarte interesante în această călătorie, în felul în
care erau legate de discuţiile noastre anterioare la Londra. Cartea autorilor
Hardt şi Negri, Empire, a născut dispute aprinse în seminariile noastre, aşa că a
fost reconfortant şi amuzant să descoperim interesul critic pentru această carte
şi literatura din jurul ei al artistului din Ungaria Szacsva y Pál. Instalaţia lui
Empire în culori diferite şi video-ul mai recent O plimbare prin Empire sunt,
ambele, comentarii subtile asupra unei dezbateri intelectuale care adesea are
loc doar în mediul academic şi care, cu siguranţă, ar avea nevoie de o abordare
mai relaxată şi o reconsiderare a distanţei pe care o avem faţă de concepte
foarte grele. Precum camera lui Szacsva y Pál, care urmăreşte o furnică
literalmente mergând prin paginile din Empire, şi măreşte cuvinte precum
„muncă”, „exploatare”, „capitalism”, „critică”, efectul fiind acela în care mărimea
cuvintelor devine invers proporţională cu înţelesul lor.
Poate cea mai importantă „descoperire” pe care am făcut-o în această
călătorie a fost în fapt o confirmare, aceea că în spaţii care nu sunt contaminate
încă de un set de reguli foarte stricte, de cele mai multe ori dictate de piaţă sau
găsim răspunsuri neaşteptate şi abordări proaspete ale unor probleme
care, de altfel, pot fi la fel de presante oriunde. În ce priveşte urgenţele specifice
ale fiecărui loc, precum cele pe care le-am întâlnit în Balcani, acestea, cu
siguranţă, au nevoie de mai mult context pentru a fi înţelese decât acela pe care
îl poate construi o revistă de artă.
Belgrade - Museum of Contemporary Art
21