vector 2_1.cdr - Universitatea de Arte "George Enescu"

Periferic 7: Focussing Iaşi /
Social Processes (Procese
sociale)
Artişti:
Luchezar Boyadjiev (Bulgaria)
Boris Buden (Austria/Croatia)
Nicoleta Esinencu (Moldova)
Andrea Faciu (Germania)
H.arta (România)
Christine and Irene Hohenbüchler
(Austria)
Laura Horelli (Finlanda)
John Miller (SUA)
Dan Perjovschi (România)
Lia Perjovschi (România)
Hito Steyerl (Germania)
VAD (Vector Art Data Bank)
Periferic 7 Focussing Iaşi /
Strategies of Learning (Strategii
ale învăţării)
Artişti:
Sandy Amerio (Franţa)
Bik Van der Pol (Olanda)
Valentin Carron (Elveţia)
Latifa Echakhch (Maroc/ Franţa)
Jens Haaning (Danemarca)
Pierre Joseph (Franţa)
Mattias Olofsson (Suedia)
Sean Snyder (SUA/Germania)
Simon Starling (Marea
Britanie/Germania)
Andrei Ujică & Harun Farocki
(România /Germania)
Periferic 7: Focusing Iaşi /
Why Children? (De ce copiii?)
Artişti:
Big Hope (Miklos Erhardt, Dominic
Hislop, Elske Rosenfeld)
(Ungaria/Scoţia/Germania)
Mircea Cantor & Gabriela Vanga
(Franţa/România)
Nita Mocanu & Hajnalka Bessanyi
(Romania)
Ioana Nemeş (România)
Elke Marhöfer (Germania)
Ciprian Mureşan (România)
Katya Sander (Germania
/Danemarca)
Nedko Solakov (Bulgaria)
Peter Szabo (Romania/Ungaria)
din Iaşi, dar şi pentru a indica caracterul distinct pe care evenimentul l-a
căpătat. Prin abilitatea curatorilor invitaţi, Periferic 7 a reuşit să evite discursul
concentrat asupra exotismului post-comunist, a reuşit să ignore comoditatea
terminologică a „micilor bienale” şi, cel mai important, şi-a asumat riscul unei
absenţe a spectacularului. Concentrându-se asupra structurii cotidianului şi a
ideii de socialitate în interiorul acestuia, proiectul Periferic nu a ţintit către o
speculare intelectuală şi artistică a unui conţinut social, ci a mizat pe o
cartografiere detaşată a proceselor de formare şi definire ale singularităţii unui
context, cum este cel al Iaşiului. Mergând în direcţia unei detalieri a relaţiei
dintre limbaj, ideologie şi reprezentare, Periferic 7: Focussing Iaşi s-a adresat în
primul rând unei audienţe locale, stabilind în acest fel o punte de contact între
comunitate şi zona artistică contemporană.
Propunerile expoziţionale s-au concentrat asupra rescrierii şi explorării
spaţiului românesc post-decembrist, asupra reglajului socio-economic curent şi
a efectelor sale imediate. Reflectând asupra nevoii de responsabilizare a
societăţii, Periferic 7 a cercetat limitele noului teritoriu, social şi economic,
configurat, disoluţiile umane şi istorice, rezultate directe ale schimbării unei
situaţii ideologice, precum şi cauzele rezistenţei unor vechi habitus-uri sociale în
contextul românesc de după 1989. Atât programul de prezentări publice, iniţiat
de echipa Periferic, cât şi workshopurile organizate de artiştii participanţi au
creat o platformă constantă de discuţii al cărei rezultat relevant pentru
contextul Iaşiului va fi acela al naşterii unui potenţial creativ în zona artei
contemporane.
Cele trei secţiuni ale Bienalei şi-au construit discursul vizual pe marginea
problematicilor enunţate mai sus, problematici născute atât de aşezarea
oraşului Iaşi pe hartă, cât şi, printr-o continuitate firească, de poziţia actuală a
contextului românesc într-un cadru internaţional. Este vorba de secţiunea
Procese sociale, curatori Marius Babias şi Angelika Nollert, secţiunea Strategii
ale învăţării, curator Florence Derieux, şi secţiunea De ce copiii?, curator Attila
Tordai-S. Interesul secţiunilor pentru un studiu sociologic angajat în cotidian şi
pentru zona de psihologie socială a evidenţiat straturile istorice multiple ale
oraşului Iaşi şi a supus atenţiei privitorului contradicţiile pe care societatea
românească le reflectă.
Metodologia celor trei proiecte expoziţionale s-a bazat pe o selecţie
punctuală a anumitor fenomene prezente în scriitura societăţii româneşti şi pe o
chestionare critică a modului în care societatea îşi explică coexistenţa a două
tipuri de atitudine, cel de rezistenţă şi cel de intervenţie. Focussing Iaşi s-a
caracterizat prin utilizarea unor valori existenţiale, şi nu a unor valori normative.
Mizând pe rolul decisiv al subiectivităţii artistice, cele trei proiecte au suspendat
orice formulare generică, orice loc comun, revendicând necesitatea de a
renunţa la o metodologie analitică rigidă în favoarea unui composit vizual şi
textual o „colecţie” de fragmente singulare. Periferic 7 a reuşit, în acest fel, să
defragmenteze într-un mod creativ, necompromis, geografia oraşului Iaşi şi să
înfăţişeze privitorului o coreografie inedită a istoriei recente. Focussing Iaşi nu a
emis sentinţe, nu a scris definiţii, ci a lucrat cu diferite potenţialităţi locale,
folosind practicile curente ale artei contemporane pe care le-a redat
comunităţii.
Demersul pe care îl propun în continuare este de a citi constelaţia celor
trei proiecte curatoriale din perspectiva a trei lucrări, reprezentative pentru
înţelegerea enunţului teoretic al fiecărei secţiuni.
Secţiunea Procese sociale, curatori Marius Babias şi Angelika Nollert, a
examinat poziţia singulară a oraşului Iaşi în contextul istoric românesc, dar şi al
celui global. Procese sociale nu şi-a propus să instrumentalizeze obiectul
artistic pentru a ilustra un proces, ci a urmărit să traducă, prin intermediul artei,
realităţile sociale şi culturale cu care Iaşiul se confruntă astăzi. În acest mod,
proiectul a interpretat diversele modalităţi de mistificare, manipulare şi a surprins,
inevitabil, un sentiment de nostalgie pe care societatea românească o exprimă.
Contribuţia Laurei Horelli (Finlanda) Everything/Synchronization reuşeşte, din
această perspectivă, să ilustreze nevoia societăţii actuale de a privi înapoi şi de a
rescrie gesturile trecutului. Everything/Synchronization este, în sine, o recitare ce
pune în scenă problematica suspendării mitului şi pe cea a paradigmelor globale ce
intervin neuniform şi anacronic într-un spaţiu care încă nu este vindecat.
Dezvoltând un scenariu-în-proces, Laura Horelli decompune o realitate şi compune
o ficţiune pornind de la două poeme scrise în perioada comunistă de doi poeţi
români. Este vorba de Totul de Ana Blandiana şi Sincronizare de Marin Sorescu.
Lucrarea este alcătuită dintr-o succesiune de imagini-naraţiuni având ca subiect
Iaşiul, corelate cu pasaje din conversaţiile avute de artistă cu membrii echipei
Periferic şi cu date din biografia celor doi poeţi români. Instalaţia
Everything/Synchronization aduce în acelaşi plan un trecut tăcut, în care o
comuniune magică între autor/cititor se instaura, şi un prezent zgomotos,
inconsecvent şi blazat. Lucrarea revine asupra întrebărilor legate de relevanţa
gestului cultural în deturnarea unui proces politic, asupra semnificaţiilor sintagmei
Laura Horelli -
Everything/Synchronization, still,
DVD, 2006
40 39