vector 2_1.cdr - Universitatea de Arte "George Enescu"

PERIFERIC 7
FOCUSSING IAŞI
international biennial for contemporary art
IAŞI, ROMANIA
12-30.05.2006
Construind contexte_relaţionând contexte
A întruchipa Iaşiul.
Strategii alternative de cunoaştere
Alina ŞERBAN
Periferic 7: Focussing Iaşi
Bienală Internaţională de Artă Contemporană
Iaşi, România
mai 2006
Periferic 7: Focussing Iaşi / Social Processes (Procese sociale)
Curatori: Marius Babias şi Angelika Nollert
Periferic 7: Focussing Iaşi / Strategies of Learning (Strategii ale învăţării)
Curator: Florence Derieux
Periferic 7: Focussing Iaşi / Why Children? (De ce copiii?)
Curator: Attila Tordai-S
Prin abilitatea curatorilor invitaţi,
Periferic 7 a reuşit să evite
discursul concentrat asupra
exotismului post-comunist, a
reuşit să ignore comoditatea
terminologică a „micilor bienale”
şi, cel mai important, şi-a asumat
riscul unei absenţe a
spectacularului. Concentrându-se
asupra structurii cotidianului şi a
ideii de socialitate în interiorul
acestuia, proiectul Periferic nu a
ţintit către o speculare
intelectuală şi artistică a unui
conţinut social, ci a mizat pe o
cartografiere detaşată a proceselor
de formare şi definire ale
singularităţii unui context, cum
este cel al Iaşiului.
Alina Şerban este critic de artă şi
curator. Trăieşte şi lucrează în
Bucureşti.
În realitate, a întruchipa evoluţia şi dinamica unei societăţi
înseamnă a releva spaţiul de gândire al comunităţii care o compune.
Ajunşi în acest punct, trebuie să admitem că, uneori, suntem
împiedicaţi în a renegocia diferit valorile unei comunităţi de către
prezenţa unei dorinţe de a obiectiviza situaţiile pe care un parcurs
istoric le naşte. În acest fel, procesul constant de expulzare al
subiectivităţii din sfera de analiză a fenomenului social şi cultural poate
favoriza apariţia unei „condiţii ontologice false” (Adorno). Ca o
consecinţă firească, dezvăluirea rupturii cu realitatea evidentă ne
plasează în poziţia în care putem opera o schimbare. De aceea, pentru
a întemeia strategii alternative de cunoaştere este obligatoriu să
revenim asupra experienţei subiective, valorizând-o. „Eu”-ul cartezian,
repus în drepturi, va alunga, în acest fel, privirea plată şi neutră,
oferind libertate de expresie fragmentului. În funcţie de anatomia
proceselor pe care le cercetăm, fragmentul devine un teritoriu al
negocierii, al abandonului, al rezistenţei, al cunoaşterii.
Întruchiparea fragmentului/a fragmentarului printr-un act
cultural poate constitui o modalitate prin care dialogul poate fi readus la
viaţă. Termenul de dialog, în acest caz, nu se referă doar la calitatea de
a comunica o situaţie particulară. El devine sursă a elementelor reprezentaţionale
pe care o realitate le deţine. Fragmentul, prin trăsătura sa
dialogică, indică paşii parcurşi de o societate şi atrage atenţia, în
aceeaşi măsură, asupra precarităţii relaţiilor umane sau asupra
instabilităţii regulilor pe care acceptăm să le jucăm în spaţiul nostru
comun.
M-am oprit asupra acestor câteva date preliminare pentru a
putea schiţa punctele de pornire ale ultimei ediţii ale Bienalei Periferic
37