vector 2_1.cdr - Universitatea de Arte "George Enescu"

Iată-l, noul centru al oraşului Satu necesar la apariţia de exemple de
Mare, construit în anii ‘80. Un monument arhitectură de înaltă clasă, rezultatul
al ideologiei estetice dezvoltate de fiind, mai degrabă, un număr de clădiri
arhitecţi şi urbanişti cu influenţă ce vorbesc limbi diferite. Este
considerabilă asupra scenei arhitecturale interesant de văzut cât a durat această
a începutului anilor '70. Ce înseamnă paranteză arhitectonică, în comparaţie cu
această estetică, de unde vine ea? Din finalul politic abrupt al acestei
motive economice şi geopolitice, timp de perioade semi-liberale, şi cât de
câţiva ani, începând cu anul 1967, a exagerate sunt ultimele proiecte din
existat o tendinţă de a disocia România preajma anului 1974, mai ales în
de sfera şi influenţa sovietică. Această provinciile îndepărtate. Autogara în
strategie, deşi ambiguă şi inutilă, a spirală din Baia Mare poate fi
avut efecte profunde asupra scenei considerată o stranie premoniţie a unor
arhitectonice a respectivei perioade. În proiecte realizate de Vito Acconci.
acest plan general confuz, singura Mitologica vilă Casa Arcaşului de lângă
directivă era să se facă orice care să nu Târgu Neamţ, aşa respingătoare cum este,
semene cu funcţionalismul sovietic. cu metaforele ei suprarealiste, este un
Arhitecţii lucrau într-o carapace exemplu rar de arhitectură fantastică
temporală fragilă, fără vreo bază narativă. Cilindrii întretăiaţi ai
ideologică solidă, proiectând autogări, hanului Stejarul, deghizaţi în trunchiuri
moteluri, universităţi şi temple ale de copac, par a fi o târzie reacţie de
consumului în toată ţara, pentru o basm la casa-studio din Moscova a lui
societate model şi oaspeţii săi din Constantin Melnikov. Toate aceste clădiri
străinătate, ambele dovedindu-se la fel sunt dificil de etichetat. Ele comunică o
de iluzorii. Apăruse, în sfârşit, atitudine cel puţin instabilă, aproape
normalitatea modernistă în ţară, sau era psihedelică. În capitală, fosta Academie
vorba despre o variantă neobişnuită de de Partid din 1973 marchează sfârşitul
postmodernism consumerist ce o luase acestei perioade, cu holul său cu
înaintea vremurilor, paralelă din punct adevărat misterios şi labirintic şi cu
de vedere experimental cu ceea ce se aura sa arhaică complet disproporţionată.
întâmpla în veritabilele societăţi de Clădirea este concepută ca o enigmă în
consum? Un lucru remarcabil în producţia spaţiu, foarte aproape de fanteziile
arhitectonică a acestei perioade este arhitectonice ale lui Piranesi.
hiatusul dintre formă şi funcţie, sau mai Arhitectul a primit premiul întâi la
degrabă ideea pe care o transmit aceste concursul anual de construcţie, pentru
clădiri, aceea că această dihotomie nu proiectarea Cantinei Institutului de
există. Această premisă nu a dus în mod Aviaţie.
Traducerea textului de la pagina 89
În perioada în care mă documentam cu Deunăzi eram dimineaţa devreme pe
privire la arhitectura perioadei stradă în Bucureşti. Am văzut un
1967-1974 din România, s-au întâmplat poliţist care citea ziarul într-un
multe lucruri ciudate. În anii 2005 şi colţ din Piaţa Revoluţiei. Pe prima
2006, ţara părea să treacă prin cele pagină a ziarului LIBERTATEA era un
mai importante schimbări din ultimele slogan familiar pentru discursul
decenii. Mi-aduc aminte că, într-o zi, politic românesc. Sloganul spunea:
pe la prânz, stăteam pe o terasă la OLE, OLE, ILIESCU NU MAI E.
Casa Modei din Iaşi, uitându-mă fix la Preşedintele pe termen lung pierduse
câteva boabe de cafea pe care alegerile în partid şi i se ura rămasospătăriţa
le pusese pe farfurioară în bun cu acelaşi slogan care fusese
chip de ornament. Îmi aduceam aminte folosit pentru predecesorul lui după
de vremurile când fusesem sfătuit să ce murise, căruia masele îi strigau
iau cu mine un pachet de cafea boabe OLE, OLE, CEAUŞESCU NU MAI E. Mă
pe care să-l dau cadou sau cu care să gândeam la fundalul vizual al acestei
mituiesc vameşii la graniţă. Erau câte schimbări politice, la steagurile cu
4 boabe pe fiecare farfurioară. A găuri decupate în ele. Rămăseseră,
venit la mine un copil care cerşea, după ce protestatarii tăiaseră fosta
cerând bani la fiecare masă. Ciudat în emblemă a statului din steag, culorile
comportamentul copilului era că cerşea naţionale simple, înconjurând golul
într-un fel în batjocură, imitând un din mijloc. Era un ornament, sau atât
soldat care-şi salută ofiţerul, mai rămăsese, naţiunea, locul? Sau
înainte să întindă mâna. Clienţii îi benzile de culoare erau mai degrabă un
dădeau bani cu generozitate. cadru pentru acel gol, ca şasiul unui
Majoritatea se întorseseră de la ecran TV. Şi ce altceva urma să se
cumpărături de pe bulevardele vadă pe acest ecran decât piesa de
oraşului, încărcaţi cu sacoşe de teatru violentă regizată de acelaşi om
plastic. Printre ei, un cuplu, ambii care a părăsit, în sfârşit, scena în
înstăriţi şi bine-dispuşi; doamna a acea zi de aprilie 2005? Ce se
început să-şi caute portmoneul printre întâmplă cu decorul atunci când
sacoşe imediat ce copilul a ajuns la actorii, care au plictisit publicul,
masa lor. Partenerul ei, enervat, l-a sunt constrânşi să plece? De ce să nu
fugărit până după colţ. Când se trecem peste el? Gaura din steag,
întorcea înapoi, a pierdut timpul minus restul steagului este ocazia de
discutând cu un partener de afaceri şi a vedea în sfârşit realitatea nudă şi
plângându-se de noile maniere din nefiltrată, în deplină transparenţă?
cerşit. Când, în sfârşit, a ajuns la Sloganul ar deveni atunci OLE, OLE,
masă, logodnica lui plecase deja în ROMÂNIA NU MAI E. Să fie asta o
mare grabă, deranjată de purtarea lui opţiune? Mă întorc la copilul
grosolană, care, evident, îi stricase cerşetor, acest veteran din scenariul
brunch-ul de după shopping. Chiar a României ultimului deceniu. Nu putea
refuzat să-l lase s-o ajute cu să fure farfuriile, dar de ce n-a luat
sacoşele. Au pornit spre casă, ţipând măcar boabele de cafea din cadrul lor,
unul la celălalt. Băiatul cerşetor, din farfurioară? Poţi să termini cu ce
gonit de partenerul de afaceri, s-a e pe scenă, dar nu poţi să treci peste
îndreptat către bulevard, lăsând teatru, nu-i aşa? Asta mi-a venit în
terasa. Primul trecător pe care l-a minte atunci când am făcut această
întâmpinat cu imitaţia lui de salut a fotografie cu Teatrul de Vară din
fost o tânără ce mânca din mers o Vaslui. Când ieşeam, m-a muşcat un
banană. În secunda următoare, tânăra câine vagabond, ca şi cum mi-ar fi
i-a dat banana pe jumătate mâncată, atras atenţia nu numai că teatrul este
iar băiatul a continuat-o, mulţumit, încă în picioare, dar că şi actorii
până ce a ajuns la doi studenţi care sunt undeva, acolo, cu toată
împărţeau eşantioane de cremă de mâini competenţa lor profesională, şi
trecătorilor. aşteaptă un rol.
Traducerea textului de la pagina 95
Traduceri de Sorana Lupu
96 97