vector 2_1.cdr - Universitatea de Arte "George Enescu"

artişti în context / Ahmet Ögüt
How can a joke be able to get a strong meaning in people's mind? A joke can't be important, can't have a
serious opinion, even can't be ideological. But it can only make you angry or laugh. That's all.
Serkan Ozkaya and I constructed a monument to one joke. It is about a Turkish joke in which a Brit, a Japanese
and a Turk are competing over how many watermelons they can carry each.
That kind of jokes mostly rely on the “others” position in the political correctness way. In fact jokes never mind
about “the other”. The hero in a joke usually thinks like a smart idiot with unexpected reflex. That's all right, but
the main question is “who is the victim?” In nazyonalistic ideology, victim means “who is not here”. That's why
the victim is dangerous for that kind of mentality. Because he/she is not one of us. We can introduce that as a
kind of cultural fascism.
With this sculpture we tried to establish a joke, which is totally defective in moral sense, as a traditional work-ofart.
We also tried to create a kind of illusion. For instance, at first appearance this monument looks like genuine
bronze, but, in fact, it is just painted bronze. On the other hand we wanted to emphasize ironic relationship
between context and monumental art.
Ahmet Ögüt
A Brit, a Japanese and a Turk are waiting for a
bus, the Brit says, “I can carry five watermelons.”
“And how would you do that?” the other two ask.
He replies, “Well, I place two of' em under my
arms, take two in my hands and put one on top of
my head.”
The Japanese says: “That's nothing. I can do six.
Two under my arms, two in my hands, one on my
head and stick the sixth one my dick.”
Turk says, “I can carry eleven watermelons.”
“Wha? Eleven?”
“Yea. Eleven.”
“And how would you do that?”
“Two under my arms, two in my hands, put one
on my head and stick the Japanese on my dick.”
Un britanic, un japonez şi un turc aşteaptă un
autobuz. Britanicul spune: „Eu pot ţine cinci
pepeni”.
„Şi cum o să faci asta?”, întreabă ceilalţi doi.
Britanicul răspunde: „Ei bine, pot pune doi sub
braţe, pot lua doi în mâini, iar unul îl pot aşeza
pe cap.”
Japonezul spune: „Asta nu înseamnă nimic.Eu
pot să ţin şase. Doi sub braţe, doi în mâini, unul
pe cap, iar pe al şaselea îl pot ţine în p **
ă.”
La rândul său, turcul spune: „Eu pot ţine
unsprezece pepeni.”
„Uoau! Unsprezece!?”
„Da. Unşpe.”
„Şi cum o să faci asta?”
„Doi sub braţe, doi în mâini, unul îl pun pe cap,
iar pe japonez îl iau în p** ă.”
Cum poate o glumă să aibă o influentă semnificaţie asupra minţii oamenilor? O glumă nu poate fi importantă, nu
poate vehicula o opinie serioasă şi nici nu poate fi ideologică. Ea poate doar să-ţi stârnească mânia sau râsul.
Asta e tot ce poate face.Împreună cu Serkan Özkaya, am construit monumentul unei glume.Este vorba despre o
glumă turcească în care un britanic, un japonez şi un turc se iau la întrecere ca să vadă care dintre ei poate ţine
cei mai mulţi pepeni.
Acest gen de glume se bazează în principal pe poziţionarea „celorlalţi” în funcţie de corectitudinea politică. De
fapt, în glume nu se ţine niciodată cont de „celălalt”. Eroul din scenariul glumei gândeşte întotdeauna ca un idiot
deştept cu un reflex neaşteptat. Asta e în regulă, însă principala problemă ar fi „cine este victima?”. În ideologia
nazionalistică, victima înseamnă „cea care nu este aici”. Tocmai de aceea victima este periculoasă pentru acest
gen de mentalitate. Deoarece el/ea nu face parte dintre noi. Putem introduce acest termen ca făcând parte
dintr-un anumit fascism cultural.
Realizând această sculptură, am încercat să facem o glumă, care e total deviantă în sens moral, ca o operă de
artă tradiţională. Am încercat, de asemenea, să creăm un gen de iluzie. De pildă, la prima vedere, acest
monument arată ca o sculptură de bronz autentic, deşi în realitate ea este doar vopsită cu bronz. Pe de altă parte,
am vrut să punem un accent ironic asupra relaţiei dintre context şi arta monumentală.
Ahmet Ögüt
Ahmet Ögüt este un artist turc ce trăieşte şi lucrează la Istanbul / Ahmet Ögüt is a Turkish artist living and working in Istanbul.
Ahmet Ögüt & Serkan Özkaya - The Monument of the Turk That Carries Eleven Watermelons, 2004, 210 x 160 x 200 cm