sasa pana, 239p..pdf

iipite de Max Ernst (La femme 100 fetes, Reve
dune jeune rifle qui voulait entrer au Carmel si elegantele
albume Les sept elements de la vie) devin
opere si obiect de cercetari psihologice. Prin
automatism verbal si plastic, la eliberarea subconstientului
de sub tirania refularilor, la captarea
din fundul nostru a realitatilor, a suprarealitatilor.
Acolo, in bezna voluntary a subconstientului
sint inghesuite in forma originara nu idei ci
realitati, adica antipozii intelectualului. Acolo
e sursa poemului autentic $i locul unde trebuie
sa cacti' miraculoasa lovitura de toiag. Totul
scrie Andre Breton in at doilea manifest at suprarealismului
ne face sa credem ca exists un
punct oarecare al spiritului de unde viata si moar-
tea, realul si imaginarul, trecutul si viitorul, co-
municabilul si necomunicabilul, susul si josul inceteaza
sä mai fie perceputi contradictoriu. Or,
in zadar s'ar cauta activitatii suprarealiste un alt
mobil decit speranta sä determine acest punct".
Punct de care ne simtim aproape cind ne
lovim de cohortele imaginilor din operele poetice
ale scriitorilor suprarealisti. Ele sint dintr'o lume
care a invins timpul Si granitele cunoscute sau
banuite ale spatiului.
Imaginile $i metaforele vechi $i invechite sint
acceptate unanim. Suprarealismul ca si intreaga
literature de dupe rfizboi a gasit un vocabular
nou pe masura sensibilitatii contimporane.
Aceste imagini neasteptate deconcerteaza gi
se vad supuse unei carantine, pentruca tot ce e
non nu poate trai decit la virsta ratiunii, cum alit
de plastic si aritmetic se exprima Leon Paul Fargue.
Dar atunci nu mai e nou". Sau parafrazindu-se:
Dace noul vine inainte de termen, trebuie
pus intr'o clocitoare. Atunci la ce bun ?".
Suprarealismul a inundat cu imagini noi, ne-
-asteptate, cu senzuri plurale si
turburatoare ca o
femeie frumoasa intr'un amurg de toamna.
124