sasa pana, 239p..pdf

VLADIMIR MAIACOVSKI
In una din dupfiamiezile sfirsitului de apri.
lie 1930, ca si in toate dupfiamiezile din anii cind.
redactam Unu, colaboratorii erau Hula mesutele
cu marmora jegoasa, Hugh' mesutele pe cari ace'
care oficia in taptarie I i scria poemele $i pasio-
nantele scurt circuite gf pe cari faceam core ctura.
si punerea in pagina a revistei. Fiecare ti isi ayea
obiectivele cari se cereau scrutate, cartile $i
oamenii cari erau rasturnati cu un calambur de
pe soclu, ucisi cu o gluma plina de adevir prusic.
Cineva, cred ca de obiceiu bineinformatul
Stephan Roll, a comunicat sinuciderea lui Maiacovski
si a urmat o pauza in respiratii. Patru ani
dupe sinuciderea mojicului poet Esenin si circum,
stantiala observatie parca eri I".
De multi ani, de vreo cinsprezece, Maiacovski
nu mai era poetul, poetul unui Nor in pantaloni.
In aceasta poems, din pieptul armat de
noutate, belsugul de poezie a fost un sfredel
robust a carui cale °data terminate a creiat pirtie
pentru imitatori si chiar celelalte ale sale opere
poetice n'au fost decit intoarceri fara elan $i repetarea
unui drum cunoscut. Un fior impiedicat
intre nodurile unei chingi.
Staruie in memorie paginile consacrate cu
sapte ani in urma de L. Trotsky in Literature
revolutie, poate cele mai juste, mai complecte, mai
luminos scrise dintre toate cari intocmesc literatura
de comentarii iscata de poetul care a inoculat
dinamism cuvintelor vechi decind graiul (si
aceasta chiar dela prima culegere de .poeme
Simplu ca un urlet"). Maiacovski nu si-a re.
269
gt