sasa pana, 239p..pdf

pentruca ma cunosc (intrucitva) : Sunt un bibliofil
(capitolul manii, din psihopatologie) si sufar
obsesiv cind nu-mi pot procura cartea citita cu
imprumut si care mi-a placut. Nu imprumut dela
nimeni carti de teams sa nu intilnesc una de
care si ma simt imbratisat si sa mi se intimple
precum cu o cartulie a lui Remy de Gourmont
pe care o caut mereu de saisprezece ani in Bucuresti
si strainfitate.
Sint de acord, domnule Petru Man° liu. Arta
trebuie sa ajute pe 0171, pe toti oamenii. Dar vei
concede ca sint arte cari prin insasi materialul
pretios in care si-au gasit realizare, nu sint,
NU POT FI AZI accesibile oricui: Oare o sculptura,
o plaza sau un desen este multor portofele
accesibil ? Trebuie acuzat pictorul sau sculptorul
? Putem pretinde lui Brancusi sfi-si toarne
pasarea maiastra" in cositor ?...
La fel si placheta lui Andre Breton, imprimath'
pe velind normandy (hirtie careia i-ai consacrat
o diafana prozopoema), culeasa cu o liters
minunata din boabe de roua si daruind afara
din text un obiect suprarealist re-creat de
autor de 70 de ori, adica pentru fiecare exemplar
un original care deschide o FEREASTRA
spre putinele pagini volante pe cari le banuiesc
inecate intr'un text de proaspete vraji. Miine
acest text va implini doua pagini intr'o carte de
formatul obisnuit si pretul normal", asa cum s'a
intimplat cu poema L'Union libre a aceluiasi si
cu TOATE celelalte tiparituri luxoase tehniceste,
adica superlativ artistice, ale poetilor suprarealisti.
Dar in editiile obisnuite acelas poem este
totusi ALTUL Amalgamul a fost descompus si
redus precum in voltmetru sarurile de metale
pretioase.
Da. E dureroasa conditia umana in acest inceput
de veac, e sfisietoare mizeria atitor oameni
232