sasa pana, 239p..pdf

purta destinul printre semeni, s'au potolit. Potolita
turburarea apelor, a cazut la fund si neintelegerea
contimporanilor. Mintea poate strabate
usor pins in fundul apei linistite si sa pipaie cu
antenele sufletului toate frumusetile inefabile cari
altor generatii an trecut printre degete. Asa e
destinul inoitorilor: sa fie slaviti si opera for sa
fie inteleasi si iubita cind a ajuns veche. Si numini
la not numai pe Eminescu, in Franta, Rimbaud,
Lautreamont. Cita cerneala consume azi
comentarea for si cite editii se aliniaza in vitrine
! Lumina fulgerului si tunetul pornesc °data;
dar cu cit mai departe sint norii aducatori de
furtuna, mai tirziu cu atit, vom auzi strigarea lor.
Isprava for insa, cine se oboseste pIna undeva
-departe, o gaseste si imediat.
000
000
Scrise intre 1898-1904, poemele lui Stefan
Petica sint martore unei epoce de mare dezorientare
in literature (asemeni celei de azi). Ele s'au
dovedit pline de fiorul unei creatii personale
cu toate influentele din poetii straini Mallarme,
Verlaine, si din cei autohtoni: Eminescu (contrariul
ar fi fost atunci o imposibilitate) si minorul
Traian Demetrescu. Dar poetul a murit inainte
sa fi incrustat in stove toata magia unei
poezii pe care, cu bona dreptate putem azi spume,
a luat-o cu dinsul. Am ramas mai saraci cu o
taina nemarturisita. Dar nu scrie Pe tica in
Solii pacii
Cintarea care n'a fast spusci
E mai frumoasa ca oricare
E in poezia lui un cintec, un fluid care yeaje0e.
0 frumuseta reflectata in oglinda, o frumu.
-seta de visare si prin care serpuie destinul implacabil
cu toate treptele lui fortune. E o poezie
265