sasa pana, 239p..pdf

precum oglinda iazului pentru orbitele seci ale
orbului. Asemenea fantasmelor, paginile prolifereaza
surprize. Deschizi o carte, citesti:
D'une seule caresse
Je to fait briller de tout ton eclat.
Voyage du silence
De mes mains a tes yeux.
Elle s'allonge
Pour se sentir moins seule.
Le sommeil a pris tort empreinte
Et la colore de tes yeux.
Cred el numai dupa ce a citit poemele lui
Paul Eluard, poeme a caror densitate in mistere
si frumuseti e de multe on invers proportionala
lungimii tor, a scris Andre Breton : Cuvintele au
incetat sa se joace. Cuvintele, insfirsit, se iubesc.
Cit de curioase prin noutatea tor, coborite dintr'o
imateriala cale lactee, par aceleasi cuvinte pe cari
cotidianul vietii ne sileste sa be rostim de zeci
de on in cioufizecisipatru de ore, atunci cind Ie
intilnim intr'o poema.
A insemnat undeva Leon-Paul Fargue ca
poetul qi lampagiul tot lam pa spun".
0 lacrima e si margaritar si lentila unui telescop
ascuns intre coaste ; iar petala unui ghiocel
dureazi punte peste sufletul nostru chircit cite o
furnica. Sufletut tandara tremurind in paiejenisul
ucigasei nelinisti. Aierul e mai albastru si
marile mai transparente. E de ajuns un vers
cenzureze respiratia. Cei neobisnuiti cu aierul ozonificat
al marilor altitudini este preferabil sa_
evite socul aducator de fiori.
166
sa