sindromul de detresã respiratorie

pulmonare mici şi survine desprinderea şi resorbţia componentelor
lipidice, conferind instabilitate filmului de surfactant.
H. Maturarea postnatală a surfactantului. Postnatal au loc şi
modificări la nivelul mitocondriilor celulelor tip II, în sensul creşterii
densităţii şi volumului acestora, modificării formei şi configuraţiei,
progresiv, chiar şi postnatal.
Surfactantul furnizează o serie de proprietăţi utile în scopul
reducerii tensiunii de suprafaţă, avînd ca urmare rol de:
- creştere a complianţei pulmonare,
- stabilizare alveolară,
- scădere a presiunii necesare menţinerii deschise a alveolelor.
În plus :
- potenţează clearance-ul fluidului alveolar,
- scade tonusul şi rezistenţele precapilare,
- are rol protector pentru suprafaţa celulelor epiteliale (Ikegami M,
1989).
Sinteza de surfactant depinde de pH, temperatură, perfuzie.
Asfixia, hipoxemia, ischemia pulmonară, mai ales asociate cu
hipovolemie, hipotensiune, hipotermie pot inhiba sinteza de
surfactant. Epiteliul alveolar poate fi afectat de concentraţii scăzute
de oxigen şi de ventilaţia asistată care determină suplimentar
reducerea surfactantului.
Deficitul de surfactant, fie primar (la prematur), fie secundar
(din cauza hipoxiei, infecţiei, acidozei sau hipotermiei) sau deficitul
calitativ (la nou-născutul din mamă diabetică), duc la:
scãderea presiunii intraalveolare,
colaps alveolar,
alterarea raportului ventilaţie/perfuzie Hipoxie
şunturi intrapulmonare, Hipercarbie
scãderea complianţei pulmonare, Acidozã
creşterea rezistenţei pulmonare.
11