sindromul de detresã respiratorie

More documents

Recommendations

Info

important pentru înţelegerea apariţiei hipertensiunii pulmonare persistente. Aceasta se produce prin incapacitatea structurilor vasculare pulmonare de a se relaxa normal în faza postnatală. În partea a doua a gestaţiei numărul arterelor creşte de 10 ori, dar fluxul sanguin creşte doar de 2-3 ori şi ajunge să fie de doar 7% din debitul cardiac total, la nou-născutul la termen. Creşterea conţinutului de muşchi neted vascular şi vasoconstricţia hipoxică acţionează în direcţia limitării fluxului sanguin pulmonar pînă în apropierea naşterii. În mod normal, la un nou-născut la termen, la naştere oxigenarea, distensia mecanică a plămînului şi alte mecanisme endoteliu-dependente, toate contribuie la o scădere dramatică a rezistenţei vasculare pulmonare şi consecutiv la creşterea fluxului sanguin pulmonar. Gradul dezvoltării vasculare şi alveolare la nivelul plămînului influenţează procesul morbid în majoritatea afecţiunilor respiratorii la nou-născut. Tranziţia la respiraţia pulmonară Funcţia pulmonară adecvată necesită integritatea anatomică şi maturitatea controlului respirator. În viaţa intrauterină, pulmonul este doar în proporţie de 10% oxigenat şi este umplut cu lichid care la naştere este evacuat şi înlocuit cu aer pentru a asigura şi menţine capacitatea reziduală. Prima respiraţie La trecerea nou-născutului prin filiera pelvigenitală, asupra toracelui său se realizează compresiune care facilitează eliminarea unei părţi din lichidul pulmonar, cealaltă parte fiind resorbită la nivelul limfaticelor. Surfactantul tapetează alveolele pulmonare şi are rol în menţinerea tensiunii de suprafaţă a alveolelor. În fapt, presiunea necesară pentru deschiderea căilor aeriene este mai mare decît în orice altă perioadă a vieţii fiind necesară o presiune de 10-20 cm H2O pentru o perioadă de 0,5-1 secunde, faţă de 4 cm H2O în respiraţia normală la copil şi adult. Presiunile mari sînt necesare pentru a învinge forţele mari de tensiune superficială mai ales în căile aeriene mici şi vîscozitatea lichidului restant în căile aeriene şi de asemenea pentru a introduce în plămîn aproximativ 50 ml aer din care 20-30 ml rămîn în căile respiratorii participînd la stabilirea capacităţii reziduale funcţionale. 6
Lichidul pulmonar este preluat prin circulaţia pulmonară care creşte după naştere, din ventriculul drept sîngele fiind dirijat spre patul vascular pulmonar. Lichidul restant este preluat de limfaticele pulmonare, eliminat de nou-născut în timpul trecerii prin filiera pelvi-genitală, înghiţit ulterior sau aspirat de orofaringe. Reabsorbţia lichidului pulmonar poate fi deficitară în naşterea prin operaţie cezariană, sedarea nou-născutului, HTPP. Stimulii care declanşează prima respiraţie sînt numeroşi şi sînt reprezentaţi de: scăderea presiunii parţiale a oxigenului, scăderea pH-ului, creşterea presiunii parţiale a CO2 la pensarea vaselor ombilicale, redistribuirea debitului cardiac, scăderea temperaturii corpului, stimuli tactili. Nou-născuţii prematuri şi nou-născuţii SGA au complianţă crescută la nivelul peretelui toracic, ceea ce ar reprezenta un handicap în instalarea primei respiraţii. Capacitatea reziduală funcţională este scăzută, tulburările ventilaţie-perfuzie sînt mai importante şi persistă pentru perioade lungi de timp, presiunea parţială a O2 poate fi scăzută 50-60 mmHg, presiunea parţială a CO2 poate fi crescută peste 55 mmHg, reflectînd atelectazie, şunt intrapulmonar, hipoventilaţie. Aspecte ale respiraţiei la nou-născut În prima lună de viaţă, în timpul somnului, nou-născutul la termen poate prezenta episoade neregulate în care respiraţia este întreruptă prin pauze scurte, aceste pauze fiind mai frecvente la nounăscutul prematur, poartă numele de respiraţie periodică şi care nu depăşesc 5-10 secunde. Rareori, aceste perioade se asociază cu modificări de culoare ale nou-născutului şi modificări ale ritmului cardiac. Această respiraţie periodică poate persista intermitent la prematurul sub 36 săptămîni, fără să aibă un prognostic nefavorabil. BOALA MEMBRANELOR HIALINE Definiţie: BMH este o boalã cu plãmîn imatur şi deficit biochimic de surfactant. Incidenţa: - este invers proporţionalã cu vîrsta de gestaţie; - 20% la nou-născuţii cu vîrsta gestaţională de 32-34 sãptãmîni; - 40% la nou-născuţii cu vîrsta gestaţională de 30-32 sãptãmîni; - 60-80 % la cei sub 28 săptămîni 7
Page 1 and 2: Definiţie: Sindromul de detresã r
Page 3 and 4: pulmonarã asociate 10. Pneumotorax
Page 5: nonrespiratorii, nu posedă cartila
Page 9 and 10: Nou-născutul la termen ce poate de
Page 11 and 12: pulmonare mici şi survine desprind
Page 13 and 14: iar presiunea toracică devine nega
Page 15 and 16: 4. Cianoza: este prezentă la aerul
Page 17 and 18: 4. tulburãri de ritm cardiac, 5. e
Page 19 and 20: VIII. Culturi periferice şi hemocu
Page 21 and 22: Tratament Profilactic: prevenirea
Page 23 and 24: icarbonat poate determina creştere
Page 25 and 26: Pentru a preveni aceste complicaţi
Page 27 and 28: Monitorizarea corectă a naşterilo
Page 29 and 30: contractilitatea musculaturii intes
Page 31 and 32: Fig. 8 - Nou-născut, VG=43 săptă
Page 33 and 34: policitemie sau persistente, din ca
Page 35 and 36: În cadrul hipertensiunii pulmonare
Page 37 and 38: nou-născuţii trataţi cu ECMO au
Page 39 and 40: PNEUMOTORAXUL Incidenţă Pneumotor
Page 41 and 42: Ce întrebări ne punem în faţa u
Page 43: poziţia nou-născutului; prezenţ

sindromul de detresã respiratorie

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?