sindromul de detresã respiratorie

More documents

Recommendations

Info

Oxigenul administrat, umidificat şi încălzit trebuie menţinut la o concentraţie suficientă pentru a menţine presiunea parţială a oxigenului între 55 şi 70 mmHg şi saturaţia peste 85%. Dacă presiunea parţială a O2 nu poate fi menţinută la 50 mmHg la o concentraţie de oxigen de 60% sau mai mare se trece la CPAP pe furculiţă nazală, la o presiune de 6-10 cm H2O, ceea ce va duce la creşterea rapidă a presiunii parţiale a oxigenului. În condiţiile în care un nou-născut pe CPAP nu-şi poate menţine presiunea parţială a O2 la 50 mmHg la o concentraţie a oxigenului de 70-100% şi cînd nou-născutul cu formă severă de BMH dezvoltă apnee persistentă, se trece la ventilaţia mecanică asistată. Este indicată ventilaţia mecanicã în condiţiile în care: pH < 7,25 SaHbO2 < 85% PaO2 < 50 mmHg PaCO2 > 60 mmHg FiO2 > 60% şi CPAP la 8-10 cm H2O Apnee recurentă Scopul ventilaţiei mecanice este a îmbunătăţi oxigenarea şi de a elimina CO2 fară a cauza barotraumă la nivel pulmonar sau fenomene de toxicitate a oxigenului. Limitele acceptabile ale valorilor gazelor sanguine punînd în balanţă riscurile hipoxiei şi acidozei sînt pentru PaO2 55 -70 mmHg, PaCO2 45-55 mmHg, pH 7,25 – 7,45. Complicaţiile ventilaţiei convenţionale, pot fi evitate prin folosirea ventilaţiei cu frecvenţă înaltă 150-600 resp./minut, şi a celor cu frecvenţă înaltă oscilatorie 300-1800 resp./minut. Aceste două tipuri de ventilaţie îmbunătăţesc eliminarea CO2 şi oxigenarea nou-născuţilor care nu răspund la ventilaţie convenţională, dar pot produce hipotensiune hemoragie intraventriculară şi leucomalacie. d. Alimentaţie parenteralã cu corectarea tulburãrilor echilibrului acido-bazic şi restricţie de lichide. În primele 24 de ore se administrează glucoză 10% pe venă periferică sau cateter ombilical sau central venos, în doză de 60-80 ml/zi, în funcţie de severitatea detresei. Ulterior se adaugă electroliţii şi lichidele se cresc gradat la 120, 150, 180 ml/kgc/zi. Combaterea acidozei metabolice, care poate fi rezultatul asfixiei perinatale se face cu bicarbonat de Na 4,2%o, în doză de 1-2 ml/kgc administrare lentă în 30 minute în perfuzie, cu monitorizarea echilibrului acido-bazic, la 30 minute după administrare. Terapia cu 22
icarbonat poate determina creşterea osmolarităţii plasmei, hipernatriemiei, hipocloremiei, hipopotasemie şi leziuni hepatice cînd soluţia este administrată prin venă ombilicală. e. Antibioprofilaxie, în general antibiotice cu spectru larg, ampicilinã + gentamicinã sau cefalosporină cu amikacină sau netilmicină, pînă la apariţia rezultatelor de laborator de la culturile periferice. f. Transfuzie de masã eritrocitarã (este necesarã menţinerea Ht peste 40%). Transfuzia cu eritrocite adulte cu afinitate mare pentru O2 îmbunãtãţeşte oxigenarea tisularã. g. Monitorizarea TA, fie monitorizare centrală sîngerîndă fie prin metoda oscilometrică, poate fi utilă în primele ore după naştere a unui nou-născut care a dezvoltat formă severă de detresă respiratorie. Hipotensiunea este asociată cu risc crescut de hemoragie intraventriculară. h. Controlul radiologic al poziţiei cateterelor arteriale şi venoase. Pentru a evita complicaţiile, poziţia cateterului arterial ombilical trebuie să fie imediat înainte de bifurcarea aortei (L3 –L5) sau înaintea axului celiac (T6-T10), cateterele înlăturîndu-se imediat ce nu mai sînt necesare din cauza riscului de infecţie. Etiologic: Administrarea de surfactant exogen natural (origine porcinã/bovinã) sau sintetic se poate folosi profilactic în sala de naştere la prematurii sub 32 săptămîni, în primele 20 minute de la naştere. Administrarea de surfactant exogen la nou-născutul care necesită concentraţii ale oxigenului de peste 30% şi ventilaţie mecanică pentru tratamentul bolii membranelor hialine a îmbunătăţit supravieţuirea acestor nou-născuţi şi a redus incidenţa apariţiei complicaţiilor pulmonare imediate (emfizem interstiţial, pneumotorax) dar nu a redus incidenţa bronhodisplaziei pulmonare. Preparatele de surfactant pot fi de tip Survanta®, care este un surfactant exogen preparat dintr-un amestec de plămîn bovin cu un extract lipidic îmbunătăţit cu fosfatidilcolina, acid palmitic şi trigliceride sau Curosurf®, care foloseşte extract de plamîn porcin. Survanta® şi Curosurf® conţin SP-B şi SP-C, dar nu conţin SP-A. Doza de Survanta® este 4 ml/kgc (100 mg fosfolipide/kgc) şi se poate repeta de 2 ori la interval de 6-12 ore, dacă nou-născutul încă necesită ventilaţie mecanică sau concentraţii crescute de oxigen. Un nou-născut poate necesita 2-4 doze. Preparatul Curosurf® se administrează în doză de 2,5 ml/kgc (200 mg fosfolipide/kgc). Se pot administra 2-4 doze. Un alt preparat este Exosurf® care este un surfactant sintetic, care conţine dipalmitoil fosfatidil colină. Doza 23
Page 1 and 2: Definiţie: Sindromul de detresã r
Page 3 and 4: pulmonarã asociate 10. Pneumotorax
Page 5 and 6: nonrespiratorii, nu posedă cartila
Page 7 and 8: Lichidul pulmonar este preluat prin
Page 9 and 10: Nou-născutul la termen ce poate de
Page 11 and 12: pulmonare mici şi survine desprind
Page 13 and 14: iar presiunea toracică devine nega
Page 15 and 16: 4. Cianoza: este prezentă la aerul
Page 17 and 18: 4. tulburãri de ritm cardiac, 5. e
Page 19 and 20: VIII. Culturi periferice şi hemocu
Page 21: Tratament Profilactic: prevenirea
Page 25 and 26: Pentru a preveni aceste complicaţi
Page 27 and 28: Monitorizarea corectă a naşterilo
Page 29 and 30: contractilitatea musculaturii intes
Page 31 and 32: Fig. 8 - Nou-născut, VG=43 săptă
Page 33 and 34: policitemie sau persistente, din ca
Page 35 and 36: În cadrul hipertensiunii pulmonare
Page 37 and 38: nou-născuţii trataţi cu ECMO au
Page 39 and 40: PNEUMOTORAXUL Incidenţă Pneumotor
Page 41 and 42: Ce întrebări ne punem în faţa u
Page 43: poziţia nou-născutului; prezenţ

sindromul de detresã respiratorie

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?