sindromul de detresã respiratorie

Nou-născuţii cu risc de bronhodisplazie bronhopulmonară de
obicei au detresă respiratorie severă necesitînd ventilaţie mecanică,
terapie cu oxigen pe perioade lungi. Alţi factori de risc pentru BDP
includ vîrsta gestaţională mică, emfizem interstiţial, PCO2 crescut la
48 ore, canal arterial patent, presiune inspiratorie de vîrf crescută,
rezistenţă crescută a căilor respiratorii în prima săptămînă de viată,
presiune arterială pulmonară crescută şi posibil antecedente
heredocolaterale de astm. Unii nou-născuţi cu greutate foarte mică la
naştere, fără BMH, ventilaţi mecanic pentru apnee persistentă, pot
dezvolta boală pulmonară cronică.
Tratamentul include restricţie de lichide, terapie
medicamentoasă, menţinerea oxigenării adecvate, suport nutritiv şi
tratamentul infecţiilor. Terapia diuretică are ca rezultat îmbunătăţirea
în timp scurt a mecanicii pulmonare şi scăderea necesarului de O2.
Se utilizează diuretice de tip furosemid, în doză de 1mg/kgc/doză şi
intravenos sau 2 mg/kgc/doză per os administrate zilnic sau la 2 zile
şi hidroclorotiazidă 20 mg/kgc/doză sau spironolactonă 2 mg/kgc.
Bronhodilatatoarele îmbunătăţesc mecanica pulmonară scăzînd
rezistenţă căilor respiratorii. Se pot utiliza betaadenergige şi
aminofilin (miofilin sau teofilin) în doză de 3-4 mg/kgc/zi pînă la
atingerea unei concentraţii sanguine a miofilinului de 12-15 μg/l.
Folosirea dexametazonei poate reduce perioada de ventilaţie
mecanică. Terapia se iniţiază în a 3-4 săptămînă de viaţă în doze
iniţial de 0,5 mg/kgc scăzînd la 0,25 mg/kgc şi menţinînd terapia 1-2
săptămîni, necunoscîndu-se pînă la ora actuală doza şi durata
administrării steroidului. Oxigenarea adecvată este esenţială pentru a
preveni şi trata cordul pulmonar acut şi a stimula creşterea adecvată
a copilului cu o bună evoluţie neurologică. Nou-născutul care nu
răspunde la tratament după 1 săptămînă este puţin probabil să
răspundă la o terapie mai îndelungată. Mortalitatea la nou-născuţii cu
boală pulmonară cronică variază între 10-25%, insuficienţa
respiratorie asociată cu cord pulmonar şi infecţie cu virus sinciţial
respirator, reprezintă principala cauză de mortalitate.
Prognosticul şi evoluţia
Depind de:
1. vîrsta gestaţională
2. felul naşterii
3. tipul complicaţiei
4. nivelul secţiei de nou-nãscuţi (condiţii tehnice de dotare)
Evolutia poate fi lent progresivã.
Înainte de tratamentul cu surfactant putea duce la deces
înainte de 48-72 de ore, sau ameliorare clinicã spontanã.
26