sindromul de detresã respiratorie

4. Cianoza: este prezentă la aerul din cameră. Tegumentele pot
prezenta o tentă palid-gri din cauza vasoconstricţiei periferice ce
demonstrează umplere capilară redusă cu timp de recolorare scăzut,
ce deseori marchează o cianoză centrală severă.
Alte semne pot fi:
hipotermia;
hipotensiunea;
hipotonie,
edemele care se dezvoltă progresiv, rapid după naştere, evidente
clinic la nivelul palmelor, plantelor şi feţei. În primele 48 de ore un
simptom comun este oliguria.
La ascultaţia pulmonară de obicei în primele ore după naştere
apare doar o aeraţie pulmonară slabă, cu insuficienţa fluxului de aer
de a produce murmur vezicular audibil. Ralurile sînt neobişnuite în
această perioadă, dar pe măsură ce boala progresează apar raluri
crepitante, atît în inspir, cît şi în expir. Suflurile cardiace sînt
neobişnuite în primele 24 de ore ale bolii, dar ulterior apar cu o
frecvenţă crescută din cauza persistenţei canalului arterial.
Tahicardia este frecvent prezentă (150-160 bpm), mai ales la nounăscuţii
cu acidoză şi hipoxemie necorectată şi poate creşte mult mai
mult în prezenţa hipovolemiei.
Evoluţia clinică
Istoria naturală a acestei boli include simptome respiratorii cu
gravitate crescută. În timp creşte dependenţa de oxigen şi creşte
afectarea funcţiei respiratorii pînă la 48-72 de ore de la naştere cînd
apare o regenerare a celulelor pulmonare de tip II, cu producerea de
surfactant.
Aceşti nou-născuţi cu prognostic bun vor prezenta o creştere
progresivă a presiunii arteriale sistemice în primele 4-5 zile după
naştere cînd apare şi ameliorarea clinică evidentă.
După 48 de ore de la naştere diureza creşte şi, dacă SDR nu
este complicat, evoluţia este favorabilă. Nou-născuţii mai mari cu
maturitate pulmonară mai bună, care nu necesită niciodată ventilaţie
asistată, pot fi trataţi cu FiO2 < 60% şi este rareori nevoie ca
tamponarea cu bicarbonat să fie făcută de mai mult de 1-2 ori. Cam
la 48 de ore de viaţă încep să-şi îmbunătăţească starea clinică, PaO2
începe să crească, FiO2 poate fi rapid scăzut, frecvenţa cardiacă
scade şi eficienţa respiraţiilor creşte, nou-născutul devine mai alert,
activ, începe să aibă diureză şi poate tolera alimentaţia în cantităţi
mici. Dacă s-a atins acest stadiu revenirea este rapidă în 4-5 zile şi
complicaţiile sînt rare, putînd fi decelat un suflu de PCA tranzitoriu.
15