dunarea de jos 105 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

Oraşul
oraşul meu este un depresiv,
suferă adesea zgomotoase eşecuri senzoriale,
îşi trăieşte iubirile
în violet şi are primăvara cămaşa prăfuită şi antebraţele tatuate cu tei.
oraşul are îngeri
ascunşi atent în zâmbetul indiferent
al artezienelor,
în liniştea după-amiezei de cafenea
şi demoni ce te hărţuiesc zilnic
din pupila cotidienei intersectări
cu femeia superbă pe care crezi
că nu o vei mai vedea niciodată.
tablou
am impresia că mă priveşti
ca pe un tablou complicat,
avangardist,
la un vernisaj plictisitor;
soarele mimează existenţe de gaură neagră,
ce simulant.
oare în lumina asta underground, ochiul tău
îmi poate distinge toate nuanţele?
traducătorul
dacă am surprinde în pupila chimică
a fotografiei
una din îmbrăţişările noastre argintii,
exoterme,
am constata că semănăm cu un bob de grâu
crescut din afară spre înăuntru
între noi au loc puţine vorbe şi multe atingeri,
atâtea atingeri se pierd în traducere.
iar ea a a spus alb
de la fereastra ta admir
cum sărutul zăpezii
cuminţeşte buzele crăpate de singurătate
ale mestecenilor;
copiii, minuscule biserici aburinde
ciobesc cu vocile frunze veştede de pe epoleţii străzii,
cobor în faţa blocului
să mă întind pe aburul urmei
lăsată de calul
prăbuşit în zăpadă.
mahmur
ochiul se împiedică de leşul dimineţii,
caut cu atingeri nesigure
muzica,
nu îmi amintesc dacă aseară te-am avut
exact de câte ori îmi propusesem,
capul îmi atârnă, contragreutate pe cumpăna braţului,
de cealaltă parte eşti tu,
fântâna exceselor mele;
îmi întinzi o coală albă,
uite, să te trezească,
poezie instant,
just add words.
iar ea a spus galben
am cunoscut femeia frig,
era supărată,
ploaia îi strica felul în care părul îi încrustează umerii
aburinzi,
probabil va răci
iar mâine vocea ei va deveni indiferentă;
nu m-am îndrăgostit pentru că de la atâta frig
sufletul meu nu şi-a putut schimba
starea de agregare.
MMX
11