dunarea de jos 105 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

din care încolţeşte la nesfârşit poezie, dă buzna, rânjeşte precum prinţesa
cea neagră…, cu poezia te culci, faci copii, faci avere, respiri poezie”.
Text, verslibrism, încheiat cu o semnificaţie-ultimă respiraţie a
răzbunării declamaţiei infinite (infinitive) cu: „mai devreme sau mai târziu
fiecare trebuie să accepte realitatea”. Propoziţie din care poţi extrage, alături
de poet, necesitatea existenţei poetice ca aspră-dulce realitate a
experienţelor trăirii, ale empiricului saturat.
În aceeaşi manieră descriptivă, după trei etape de… revoltă asupra
„empiricului poetic”,(1,2,3) suntem „avertizaţi de pericolul misiunii
poetice”astfel: „într-un asemenea noian de poezie, o anume poezie e ca un
burg în magma vulcanului. Nătâng trebuie să fii ca s-o pui pe hârtie”.
Într-adevăr, sigma şi sialul, lacustrele adâncului sufletesc nu pot fi
puse pe hârtie, prea fragil şi velin celuloid. Şi, totuşi …, în Scară, „bătăile
inimii se domolesc” romantic, „exact într-un moment mai suitor ca iambii
(romantică ascensiune în…realităţi ulterior hulite) şi mai înşelător ca umbrele
chinezeşti, când cerşesc dragoste în lumina trăsnetului”.
Romantism „înfrânat brusc” de, din nou, invers şi opus, meditaţiei
parnasiene, o neaşteptată ponegrire a „clasicului nemernic”: „când cerşesc
dragoste în lumina trăsnetului, apare şi ea curva de inspiraţie, zăngănind
din toate încheieturile ca o rablă nesătulă (tot despre poezie)”.
Dragostea cu cât este (fiind) mai veche cu atât este mai greu de
întreţinut (rablă nesătulă) iar, doamne fereşte!, poezia nu are eternitate
(cea postmodernistă, vorbitoare despre - numai - ce vede) nici fidelitate
(co)memorativă (cuvă de inspiraţie).
Jocul entropiilor estetice, în poezia lui Tudor Cristian Roşca, împacă
urâtul şi frumosul, veridicul şi absurdul, „veracităţe lirice”, într-o de sine
stătătoare izbândă a scrierii literare; litera-are-înfăţişare-mizantropică. Cum
ar spune şi domnul Hippolyte Taine: „Este foarte plăcut să dovedeşti că
un scriitor caută, fără să vrea, fraze ingenioase şi că-şi denaturează gândirea
pentru a o înfrumuseţa.Cuvintele simple, la fel ca şi cele vulgare, exprimă
amănunte pe care numai ele le pot exprima”.
Pe acest „eşafod” se vede şi poetul Tudor Cristian Roşca, „fără a ne
eşafoda” prejudecăţile literare, ce-n fiecare lector ar domni mişeleşte. Ultimul
volum Animale şi planete fiind adevărata dezlănţuire expresivă a unei noi
înfăţişări postmoderniste: a detaliului cuţit înfipt în prejudecăţi estetice:
ale noastre şi ale oricui ascultă „tăişul de mânie pe o lume în putrefacţie”:
„Spuneţi că poezia e tristă şi încurcată ca iedera pe ruine? Aveţi
dreptate. Poezia voioasă încă nu s-a scris, iar sub cuvinte zace întotdeauna
un leş care pute. De aceea nu citiţi poezie” (...).
Detaliile teriomorfe, teriomorfismul câinelui de dahomey, abundă în
Animale şi plante: „câinele de dahomey se ia după mine, lipit de piciorul
meu… nu latră, nu dă din coadă, mă vede numai pe mine şi ,deodată,
începe să râdă… suntem doar doi: eu cu mine”.
Iubit fiind, poetul este urmărit de sine (ea) - câinele interior, soluţie a
unor dezbateri multiple, implicite, extazice:
„o femeie, un câine, soarele strălucea/ aflându-mă-n preajmă lumea
părea a mea”, „suntem singurele vieţuitoare care nu beau apă niciodată,
prietenii câinelui (interior)/dahomey”, „bărbatul singur şi moartea sunt la
fel , câinele de dahomey nu are cum să-l apere”.
Judecăţile poetice, în Animale şi plante sunt uneori motiv al analizei
grobiene, foarte aproape de falia pierzaniei (ne)livreşti, postmoderniste,
inerţie-totodată-a mâniei eului interior în conflict cu eul exterior.
„spuneţi-mi, unde-i luna? E întuneric ca-n cur noi doi ne - înţelegeam,
aveam ceva în comun: poate chipul rotund sau scârba de lumină” (dragii
mei). Cărţile de poezie ale poetului Tudor Roşca, unităţi - multiplu de 33 -
vârsta unui…profet”, „ne profeţesc” treptele devenirii sale
incontestabile, literare.
Regele Carol I
(continuarea de la pag.30)
funcţionari nu-şi primiseră de şase luni salariile,
la fel şi militarii. Deficitul bugetar pe anul 1866
era în valoare de 51.956.000 de piaştri, iar datoriile
României erau de 4.000.000 piaştri, ceea ce
echivala cu 120 milioane de mărci. 9 . În aceste
condiţii prinţul a considerat că trebuie să
renunţe la jumătate din fondurile alocate
persoanei sale. (Din suma totală alocată de
100.000 de galbeni, principele renunţă la 40.000
galbeni).
Locotenenţa Domnească şi guvernul şi-au
prezentat demisia imediat pentru a oferi prinţului
Carol posibilitatea de a forma un nou guvern.
Structura acestui guvern a fost concepută de
principe astfel încât cele două partide
(conservator şi liberal) să fie reprezentate; mai
mult, a ţinut cont să fie chiar o paritate între
miniştrii moldoveni şi cei munteni. Prim-ministru
şi ministru de interne, Lascăr Catargiu;
I.C.Brătianu - ministru finanţelor; Petre
Mavrogheni - ministru de externe; C.A.Rosetti
- ministru cultelor; Ioan Cantacuzino - ministru
de justiţie; generalul Ion Ghica - ministru de
război şi Dimitrie Sturdza - ministru lucrărilor
publice.
Chiar a doua zi de la sosirea în Bucureşti
prinţul primeşte reprezentanţii cultelor din
România. După delegaţia cultului ortodox, în
frunte cu Mitropolitul Nifon, vine rândul
preoţilor catolici cu episcopul ei, preoţii
evanghelici şi rabinul cu o delegaţie evreiască. 10
(va urma)
R. Moţoc
Note:
1 Titu Maiorescu, Istoria politică a României
sub domnia lui Carol I, Humanitas, Bucureşti, 1995,
pag. 17.
2 Paul Lindenberg, Regele Carol I al României,
Humanitas, 2008, pag. 42-43.
3 În ziua de 19 aprilie timp de o oră şi jumătate,
a avut loc importanta convorbire cu Bismarck care îi
sugerează „…O întreagă naţiune v-a ales în
unanimitate ca principe; daţi curs acestei chemări,
duceţi-vă direct în ţara la a cărei domnie sunteţi
chemat!”, Ibidem, pag. 50.
4 Memoriile Regelui Carol I al României, Ed.
Machiavelli, Buc.,1994, pag. 39.
5 Paul Lindenberg, Regele Carol I al României,
Humanitas, 2008, pag. 66.
6 Memoriile Regelui Carol I al României
, Ed. Machiavelli, Buc. 1994, pag. 53.
7 „Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păzi
religia României, precum şi integritatea teritoriului
ei şi de a domni ca Domn constituţional“ - Paul
Lindenberg, Regele Carol I al României, Humanitas,
2008, pag.69.
8 Ibidem, pag. 69.
9 Paul Lindenberg, Regele Carol I al României,
Humanitas, 2008, pag.74.
10 Memoriile Regelui Carol I al României, Ed.
Machiavelli, Buc. 1994, pag. 59.
MMX
37