dunarea de jos 105 bt.pmd - Centrul Cultural Dunarea de Jos Galati

14
Valentin Bodea Galaţii de altădată
Exista de ceva timp un credit
de 80.000 lei pentru construirea
unui local telegrafo-poştal în Galaţi,
dar nu exista şi terenul aferent 1 , care
va fi achiziţionat în anul 1894 de la
Leibiş Goldberg, proprietar şi
comerciant domiciliat în Galatz,
strada Municipală, de către
Ministerul de Interne, cu suma de
25.000 lei. Costache G. Plesnilă,
avocatul statului pe lângă Curtea
de Apel din Galatz şi a Tribunalului
de Covurlui, a fost delegat prin
ordinul Ministerului de Interne
numărul 32.605 din 2 august 1894,
să încheie această tranzacţie la 15 septembrie 1894. Imobilul
achiziţionat se afla pe strada Municipală, numărul 5, quartalul
II, având drept vecini în partea de nord strada Municipală, în
sud succesorii defunctei Elena Buşilă, în est Leibiş Goldberg,
iar la vest succesorii defunctului Gheorghe Pavel. Contractul
de vânzare a fost autentificat de Tribunalul Covurlui, secţia I,
numărul 1554 din 16 septembrie 1894 2 .
În anul 1906, directorul general, Gr. Cerkez, prin adresa
din 20 iulie acelaşi an face cunoscut Primăriei Comunei Galaţi,
că Direcţia Generală a Telegrafelor, Poştelor şi Telefoanelor pe
care o conduce este autorizată conform legii de la 1 martie
1906, de a construi localuri proprii pentru serviciile sale în
diferite localităţi din ţară, astfel roagă Primăria să elebereze
autorizaţia pentru construcţia localului din comuna Galaţi şi
scutirea acesteia de taxele lucrărilor de construcţie 3 . Primarul
Comunei Galaţi, Emil Vulpe îi răspunde că în urma şedinţei
Consiliului Comunal din 21 septembrie 1906, s-a decis ca
Direcţia generală a poştelor să trimită în copie contractul de
dare în întreprindere a construcţiei palatului şi apoi se vor lua
măsuri 4 . La 25 iulie 1906 are loc alinierea construcţiei, se lasă de
la bordura trotuarului 2,25 metri ca limită a terenului 5 .
La 27 iulie/9 august 1906 la Bucureşti se încheia contractul
cu numărul 35277 în baza legii promulgată cu Înaltul Decret
Regal sub numărul 952 de la 1 martie 1906 şi în baza autorizaţiei
dată de Consiliul de Miniştri sub numărul 1429 de la 19 iulie
1906, între Direcţia Generală a Poştelor Telegrafelor şi
Telefoanelor, Bucureşti reprezentată de directorul general,
Gr. Cerkez şi inginerul-arhitect, Virgiliu Em. Hălăceanu, domiciliat
în Iaşi, strada Alexandri, numărul 3, câştigător al licitaţiei din
data de 5 iulie 1906 pentru clădirea localului propriu pentru
instalarea serviciului de poştă, telegraf şi telefon, din oraşul
Galaţi şi a locuinţei dirigintelui. Contractul conţine şapte
articole, astfel în primul articol Virgiliu Em. Hălăceanu se
îndatora să construiască pe locul Direcţiei Generale a Poştelor
din oraşul Galaţi, localul propriu pentru instalarea serviciilor
de poştă, telegraf şi telefon şi a locuinţei dirigintelui, în
conformitate cu planurile, devizul, condiţiile generale pentru
întreprinderi de lucrări publice, sancţionate cu decretul numărul
3740 din 26 noiembrie 1892, caietul de sarcini al Ministerului de
Culte şi Instrucţiuni publice, autorizat prin legea promulgată
cu înaltul decret Regal numărul 1374 din 18 aprilie 1886. În
MMX
Palatul Poştelor (II)
articolul doi se stabilea preţul
lucrării 147.277 lei şi 20 bani,
adică cu un scăzământ de lei
11,16% sub preţurile unitare din
devizul de 165.778 lei. Articolul
trei stabilea că lucrarea va fi
terminată la 1 iulie 1907, iar la 15
octombrie 1906 construcţia va
fi ridicată la roşu şi acoperită.
La articolele patru şi cinci
antreprenorul inginer arhitect
Virgiliu Em. Hălăceanu depune
o garanţie de 9.000 lei în efecte
consemnate la Casa de Depuneri
sub recipisa numărul 29527/1906
şi se obligă să achite toate taxele de timbru şi înregistrare, dar
şi alte dări sau taxe către stat, Judeţ sau Comună, provenind
din această întreprindere, asigurarea lucrărilor până la predarea
şi primirea provizorie a clădirii de către Direcţia Generală a
Poştelor. Articolul al şaselea prevede că Direcţia Generală a
Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor, prin serviciul de studii şi
construcţii noi de localuri (Şef serviciu era A. Clavel), poate
face modificări înainte şi în timpul derulării construcţiei
Palatului Poştelor 6 .
La 29 iulie 1906 inginerul Constantin C. Costandachi,
reprezentant al inginerului Virgiliu Em. Hălăceanu, anunţa
Primăria Comunei Galaţi de începerea în curând a săpăturilor la
subsol şi fundaţie. Astfel cerea ca pământul rezultat
(aproximativ 1000-1500 mł) să fie preluat de către Primăria
Comunei Galaţi pentru diverse lucrări. Tot la această dată
inginerul Constantin C. Costandachi cere Primăriei Comunei
Galaţi autorizaţie pentru a depune pe marginea trotuarului de
pe strada Municipalităţii, pe întinderea locului de construcţie,
materialul necesar. Primăria răspunde la 31 iulie 1906 că pământul
va fi transportat în strada Heliade Rădulescu (locul succesorilor
def. I. Vârgolici) 7 .
La 16 octombrie 1906 primarul Comunei Galaţi, Emil Vulpe,
anunţa că în şedinţa extraordinară Consiliul Comunal a respins
cererea de scutire de taxe elaborată prin adresa numărul 34260
din 1906, având în vedere articolul cinci din Contract 8 . Primăria
Comunei Galaţi, Compania apelor din Galatz şi vecinii se plâng
de depozitarea materialelor necesare construcţiei Palatului pe
toată strada Municipală, de ruperea conductei principale de
apă sub greutatea materialului depus peste ea, deteriorarea
trotuarului, a pavajelor, întreruperea circulaţiei etc. 9 . Prin adresa
numărul 1256 din 10 mai 1907, Oficiul Telegrafic Telefonic Poştal
Galaţi Central comunică Primăriei Comunei Galaţi achitarea
sumei de 590 lei reprezentând taxa de clădire a noului local
Telegrafo-Poştal 10 . La 9 martie 1909 Direcţia Generală a Poştelor,
Telegrafelor şi Telefoanelor, Divizia Technică, Serviciul A,
Bucureşti, cu adresa numărul 3536 anunţa Primăria Comunei
Galaţi, de mutarea oficiului Central în noul local şi de instalarea
cablului telefonic la o adâncime de 80 de centrimetri 11 .
Într-un dosar de arhivă din anul 1908, apare Direcţia
Telegrafo-Poştal din Galaţi, strada General I. Lahovari 12 , la
numărul vechi fără număr şi numărul nou 6, iar ca vecini pe