Descarca - Universitatea de Medicina si Farmacie

3.4.9 BOLILE PLEUREI
Seroasa pleurală reacţionează la agresiunea diverşilor agenţi patologici determinând mai multe tipuri
de modificări:
A. Modificări exudative reprezentate de revărsatele pleurale.
B. Modificări proliferative ca pleuritele şi tumorile pleurale.
C. Hipertransparente şi imagini hidroaerice reprezentate de pneumotorax şi
hidropneumotorax.
D. Modificări fibrinoase şi calcificări reprezentând, în general, faza de cicatrizare a
formelor anterioare.
A. REVĂRSATELE PLEURALE
După natura lichidului, revărsatul pleural poate fi seros, transudat sau exudat în hidrotorax;
purulent în piotorax; hemoragic în hemotorax şi chilos sau chiliform în chilotorax. Pot exista şi aspecte
mixte de lichid serosangvinolent, seropurulent sau piohemoragic. Radiologic, natura lichidului nu poate fi
decelată, toate revarsatele fiind considerate lichid pleurale.
Lichidul pleural poate fi liber în marea cavitate pleurală, sau poate fi închistat.
În pleurezia cu lichid liber în cavitatea pleurală, indiferent de porţiunea de pleură interesată,
dacă cavitatea pleurală este liberă (fără aderenţe) lichidul se scurge în porţiunea cea mai declivă, între faţa
inferioară a plămânului şi hemidiafragm, mai întâi posterior, în sinusul costodiafragmatic, apoi lateral şi
eventual anterior iar, pe masură ce se acumulează, lichidul îmbracă convexitatea pulmonară.
În funcţie de timpul care a trecut de la debut şi de cantitatea de lichid din cavitatea pleurală, se
descriu trei forme clinice şi radiologice: pleurezia incipientă, pleurezia cu lichid în cantitate medie şi
pleurezia masivă.
În pleurezia incipientă când cantitatea de lichid nu este încă suficientă ca să se traducă prin
opacitate la baza hemitoracelui respectiv, se poate observa doar o poziţie mai înaltă şi o mobilitate mai
redusă a diafragmului ce contrastează cu diafragmul de partea sănătoasă care are poziţie şi mobilitate
normală sau chiar exagerată complementar.
Figura 100. Pleurezia incipientă
Uneori unicul semn al pleureziei este îngroşarea scizurilor interlobare.
O cantitate minimă de lichid în sinusul costodiafragmatic posterior poate trece neobservat pe
radiografia de faţă, lichidul fiind mascat de diafragm. Acesta poate fi pus în evidenţă pe o radiografie de
profil cu tubul lateral, incidenţă în care sinusul posterior nu mai este mascat de umbra hepatică ca pe
imaginea de faţă.
Lichidul devine vizibil pe o radiografie de faţă, în ortostatism la cantităţi de 250-600 ml.
103