Descarca - Universitatea de Medicina si Farmacie

Lipomul
Este cel mai frecvent endobronşic, poate obstrua bronhia ducând la atelectazie şi infecţie.
Fibromul
Cel mai frecvent este endobronşic.
Leiomiomul
Este localizat, de obicei, periferic şi este asimptomatic.
Alte tumori benigne bronho-pulmonare (rare) sunt: condromul, hemangiomul, hemangiopericitomul,
endometrioza, mioblastomul.
Diagnosticul diferenţial al tumorilor bronşice benigne se face cu:
1. Neoplasmul – carcinomul primitiv pulmonar periferic bronhoalveolar. Caracteristică este
dinamica radiologică foarte vie, diametrul opacităţii crescând cu 2-3 cm pe lună.
2. Metastazele hematogene unice – diagnosticul lor este uşurat da faptul că apar la bolnavii cu
tumora primitivă, de obicei cunoscută.
3. Tuberculoza pulmonară:
- infiltratul rotund Assman – se însoţeşte de tuse cu sau fără expectoraţie şi sub tratament
tuberculostatic imaginea regresează foarte repede;
- tuberculomul;
- pneumonia cronică tuberculoasă.
4. Infiltratul Loffler rotund – caracteristică este dinamica vie, în maximum două săptămâni dispare,
cu restitutio ad integrum (semn patognomonic).
5. Aspergilomul – imaginea este neomogenă cu zone de hipertransparenţă la polul superior.
6. Granulomul de corp străin.
7. Chistul hidatic.
Adenomul bronşic (Jackson) şi adenomatoza alveolară sunt considerate, de unii autori, tumori
semimaligne.
Adenomul bronşic, din punct de vedere histologic, pare a fi o tumoră carcinoidă,
cilindromă sau tumoră unică epidermoidă care metastazează uneori şi secretă 5hidrozitriptamina,
producând sindromul carcinoid. Radiologic, apare ca o opacitate rotundă
sau ovalară, cu contur net, omogenă, cu dinamica foarte lentă.
Adenomatoza pulmonară, după unii autori, are punct de plecare alveolar, după alţii, din
epiteliul bronhiolelor terminale, de unde şi denumirea de carcinom alveolar, carcinom al
bronhiolelor terminale etc. Este tot atât de frecventă la ambele sexe.
Radiologic, în adenomatoză, se pot constata leziuni parenchimatoase diseminate de tip
micronodular, asemănătoare cu cele din granulia canceroasă sau leziuni de tip infiltrativ
difuz, asemănătoare cu focarele bronhopneumonice sau inflamaţiile lobare.
În 26% din cazuri se pot traduce printr-o opacitate unică, rotundă ca şi „cancerul bronşic
solitar”, periferic, care pleacă din mucoasa bronhiilor mici. Leziunile se pot însoţi de exudat
pleural masiv.
93