Descarca - Universitatea de Medicina si Farmacie

AFECŢIUNILE VENELOR
Flebografia este utilizată în primul rând pentru diagnosticul trombozelor acute şi cronice, apoi a
malformaţiilor venoase congenitale, iar în boala varicoasă, pentru aprecierea stării sistemului venos
profund, a localizării perforatelor, pentru punerea în evidenţă a refluxului superficial sau profund, localizării
atipice a unor pachete varicoase, pentru precizarea cauzelor de recidivă, în traumatisme (mai ales ale
membrului superior), în edeme pentru precizarea naturii lor.
Figura 187. Flebografie, tromboză venoasă profundă
Trombozele acute sunt caracterizate prin obstrucţia parţială sau totală a lumenului vasului. Uneori
SDC se insinuează între tromb şi peretele venos realizând un lizereu marginal (imagine „în vitraliu”).
Trombozele cronice (sindromul posttrombotic) apar radiologic ca zone de întrerupere a
opacifierii sistemului venos profund cu circulaţie colaterală. Datorită repermeabilizării cheagului, se produc,
cu timpul, canale care conferă aspectul de treneuri multiple în zona obstruată.
Valvulele venoase sunt distruse la acest nivel, perforantele se dilată permiţând trecerea sângelui din
sistemul profund în cel superficial. Staza venoasă produce creşterea în volum a părţilor moi, apariţia de
calcificări şi modificări osoase (periostită tibioperonieră). Suprasolicitarea sistemului superficial duce la
apariţia varicelor.
Malformaţiile venoase sunt reprezentate de:
Angioame – sunt dilataţii venoase multiple localizate la nivelul sistemului venos superficial,
care dau aspectul de burete sau ciorchine de strugure. Pot apărea ca manifestare unică sau
însoţesc alte malformaţii.
Sindromul Klippel-Trenaunay este caracterizat prin existenţa angioamelor, varice pe
sistemul superficial, agenezii, hipoplazii, compresiuni prin bride sau fascicule supranumerare
a sistemului venos profund. Părţile moi ale membrului afectat sunt crescute în volum, iar
oasele sunt mai lungi cu modificări de structură.
Sindromul Parkes-Weber este o malformaţie arterio-venoasă produsă de existenţa unor
fistule. Manifestările clinice sunt identice cu cele ale sindromului Klippel-Trenaunay, la care se
adaugă hipertricoză şi creşterea temperaturii cutanate. Arteriografia evidenţiază o dilatare a
arterelor incriminate – prezenţa de fistule arterio-venoase care permit opacifierea
concomitentă a arterelor şi a venelor. Aceastea din urmă sunt dilatate de tip varicos.
167