Descarca - Universitatea de Medicina si Farmacie

În general, majoritatea autorilor împart pneumoconiozele în două mari categorii: cu forme
sclerogene şi nesclerogene. Cele sclerogene pot fi maligne (pulberi de cuarţ, azbest etc.) sau benigne (oxid
de fier, cărbune etc.). Dintre toate pneumoconiozele, silicoza este cea mai cunoscută şi cea mai frecvent
întâlnită.
3.4.7.1 SILICOZA
Praful nociv inhalat străbate pereţii alveolelor şi este fagocitat. Limfocitele impregnate cu particulele
de bioxid de siliciu pătrund în ţesutul celular interstiţial din manşoanele peribronho-vasculare, ganglionii
hilului şi ai mediastinului care se vor tumefia.
Din punct de vedere radiologic se disting mai multe stadii:
a. stadiul presilicotic: constă în accentuarea opacităţilor hilare, de la care pleacă trabecule
fibroase groase, plămânul având aspect de „arbore de iarnă”.
b. stadiul I: fibroza interstiţială progresează, umbra hilurilor se extinde, există prelungiri până la
periferia plămânului. Apar nodulii silicotici tipici (1 mm diametru), diseminaţi în jurul
hilurilor. Ulterior aceşti noduli cresc până la 1,5-3 mm. Aspectul este de „arbore de
primăvară”
c. stadiul II: se caracterizează prin diseminări nodulare pe ambele arii pulmonare. Nodulii au
dimensiuni de la 2-3 mm până 1cm, asemănătoare „fulgilor de zăpadă în furtună”.
d. stadiul III: prin confluenţa nodulilor apar opacităţi nodulare rotunde, ovoidale sau
neregulate, bilaterale, cu aspect pseudotumoral. Apar îngroşări pleurale, bronşiectazii. Uneori
masele silicotice pseudotumorale se pot necroza prin ischemie rezultând caverna
pneumoconiotică. Ganglionii limfatici sunt hipertrofiaţi, mai târziu putând prezenta calcificări
periferice în „coajă de ou”.
Figura 79. Modificările din silicoză – schematic, dreapta calcificări ganglionare
Complicaţiile decelabile radiologic ale silicozei sunt: pneumonia, bronhopneumonia, abcesul
pulmonar, emfizemul, pneumotoraxul spontan, silicotuberculoza.
89