Descarca - Universitatea de Medicina si Farmacie

Dilatarea de rezistenţă
Existenţa unui obstacol care jenează scurgerea normală a sângelui, produce iniţial un proces de
hipertrofie (dilataţie tonogenă) a fibrei musculare care are drept consecinţă o mărire a cavităţii în sens
longitudinal. Cu timpul, fibra musculară devine insuficientă, nu mai poate învinge rezistenţa şi se produce o
creştere a diametrului transversal al cavităţii (dilataţie miogenă).
Dilatarea de umplere
La fel ca şi dilatarea de rezistenţă, evoluează în două faze: de hipertrofie (dilataţie tonogenă) şi de
dilataţie proriu-zisă (dilataţie miogenă), datorită efortului musculaturii de a expulza o cantitate sporită de
sânge în timpul sistolei ventriculare.
Radiologic dilataţia de rezistenţă a ventriculului stâng este caracterizată prin:
hipertrofia:
rotunjirea arcului inferior stâng cu pulsaţii ample la acest nivel;
accentuarea butonului aortic datorită aportului sanguin crescut.
dilataţia:
alungirea arcului inferior stâng cu mărirea diametrului transversal;
scăderea pulsaţiilor la acest nivel;
accentuarea butonului aortic;
configuraţie aortică tipică.
Dilataţia atrială dreaptă – apare ca o mărire a arcului inferior drept, care apare ca o proeminenţă în
câmpul pulmonar.
Modificări de formă
Afecţiunile diferitelor cavităţi cardiace duc la modificarea formei cordului cu realizarea unor
configuraţii patologice cardiovasculare specifice: configuraţie mitrală, configuraţie aortică, configuraţie
miocarditică, configuraţie pericardică.
Configuraţia mitrală este caracterizată printr-o formă triunghiulară a cordului cu baza pe
diafragm, vârful în sus şi este realizată prin aspectul rectiliniu al marginii stângi.
Configuraţia aortică este configuraţia în care există o accentuare a butonului aortic, a arcului
inferior stâng şi o adâncire a concavităţii golfului cardiac.
Configuraţia miocarditică este caracterizată printr-o mărire globală a opacităţii cardiace, care
are forma de triunghi isoscel, arcurile cordului sunt puţin exprimate, iar pulsaţiile cardiace
slabe.
Configuraţia pericardică apare atunci când cantitatea de lichid din sacul pericardic este mare.
Opacitatea cardiacă este mărită, triunghiulară, lipsită de pulsaţii, arcuri cardiace şterse fără
modificări ale volumului în inspiraţie şi expiraţie forţată. Pedicul vascular îngust. Unghiul
cardiofrenic ascuţit.
Modificările pulsaţiilor cardiace constau în: modificări ale frecvenţei, ritmului (tahicardie,
bradicardie, aritmie), amplitudinii, absenţa pulsaţiilor în anumite porţiuni (zone mute).
Calcificările apar în stenoza mitrală, ateroscleroza coronară, pericardite etc.
148