Curs complet PDF - OvidiusMD

Echocardiografia: Este cel mai important examen imagistic. Acesta pune
diagnosticul de pericardită exudativă, măsoară mărimea decolării pericardice
anterioare și posterioare, funcția sistolică cardiacă, prezența flocoanelor de fibrină sau
a cheagurilor de sânge și diagnosticul de pretamponadă sau tamponadă prin colapsul
diastolic al cavităților drepte sau compresia severă a acestora și dilatarea venei cave
inferioare. În general se consideră că o decolare anterioară sau posterioară mai mare
de 2 cm traduce o cantitate mare de lichid.
Cateterismul cardiac: nu se practică de rutină la pacienții cu revărsat lichidian
pericardic, doar dacă se suspectează o patologie coronariană sau dacă revărsatul se
consideră a se datora unei disecții acute de aortă.
Tomografia computerizată (CT Scan) : nu se face de rutină ca o explorare
preoperatorie în pericarditele exudative, doar dacă se suspectează o disecție acută de
aortă. Postoperator, dacă explorarea lichidului pericardic și a piesei bioptice
sugerează o patologie neoplazică, CT scan-ul este necesar pentru determinarea
punctului de plecare și al extensiei tumorale.
Rezonanța magnetică nucleară ale aceleași indicații ca CT Scan-ul.
Diagnosticul diferențial al pericarditelor acute exudative se face, pe de o parte, cu
afecțiunile responsabile de durerea toracică acută, similar pericarditelor acute
“uscate” (sindroame coronariene acute, pleurezie, disecție de aortă) la care se adaugă
cele responsabile de dispneea acută: embolie pulmonară, edem pulmonar acut,
patologie respiratorie, etc.
Tratamentul pericarditelor acute exudative: este medical, intervențional sau
chirurgical.
Tratamentul medical: este identic cu cel al pericarditelor acute fără revărsat lichidian.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt medicația de primă intenție. Posologia
lor este identică ca în cazurile de pericardită acută fără revărsat. Corticoizii sunt
folosiți la cazurile care nu au răspuns la tratamentul cu AINS.
Tratamentul intervențional: Pericardocenteza se efectuează în scop diagnostic și
curativ, la pacienții care prezintă > 2 cm de lichid pericardic anterior.
Tehnica puncției este cea subxifoidiană, după tehnica Seldinger. Se puncționează
unghiul xifocostal stâng, sub un unghi de 30-45%, orientându-se acul spre umărul
stâng. O dată pătruns în spațiul pericardic, se retrage o cantitate de 40-50 ml de lichid
care se trimite pentru examene de laborator. Cu ajutorul unui ghid introdus pe acul de
puncție se va amplasa un cateter de drenaj în spațiul pericardic, care se va conecta la
un sistem de drenaj activ.
Pentru a diminua riscul complicațiilor acestei tehnici (puncția ventriculară dreaptă,
puncția unei artere coronare), acul de puncție poate fi conectat la un electrod EKG
sau la un cameră de presiune. În situația ideală, puncția este ghidată echografic.
Tratamentul chirurgical, are rolul de a drena diagnostic și curativ revărsatul în faza sa
acută.
Drenajul subxifoidian. Constă în abordul pericardului printr-o incizie mediană, în
dreptul apendicelui xifoid. Se rezecă o pastilă de pericard, care este trimisă pentru
examen morfopatologic. Lichidul este evacuat complet iar 50 ml sunt trimise pentru
examene de laborator. Este cea mai folosită tehnică.
Fereastra pericardică, constă în realizarea unei comunicări largi (“ferestre”) între
spațiul pericardic și cel pleural prin rezecția unei porțiuni a pericardului și a pleurei
mediastinale. Astfel, dacă revărsatul lichidian pericardic se reface, el va fi evacuat în
spațiul pleural și de aici resorbit lent. Indicația acestei tehnici sunt pericarditele care
7