Lucian Gruia - Oglinda literara

ESEU
Credinţa ca sens al vieţii
în cuvântarea şi martiriul
Sfântului Atanasie
Todoran
Morariu Iuliu-Marius, student,
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca
În urmă cu aproape două veacuri şi jumătate, cu
aproape doi ani înainte ca Transilvania să jertfească tunurilor
crudului baron Buccow comoara ei cea mai de preţ, monahismul
ortodox şi lăcaşurile lui, Maria Tereza şi-a propus, în vederea
apărării graniţelor imperiale de cei doi potenţaiali mari inamici,
turcii şi ruşii, înfiinţarea a două regimente formate din vlahii
băştinaşi.
Unul dintre acestea urma să ia fiinţă la Năsăud, pe
plaiurile de mai apoi ale lui Coşbuc şi Rebreanu. În acest
sens, împărăteasa va face demersuri asupra saşilor bistriţeni
pentru eliberarea 1 celor 21 de sate de pe valea Rodnei 2 , pentru
ca locuitorii ei să poată fi încorporaţi în serviciul militar. Vor
fi aduşi apoi ofiţeri care să coordoneze buna desfăşurare a
lucrărilor, ,,aşa-numitele tisturi” pe care Todoran le va pomeni
în cuvântare, şi s-au făcut presiuni asupra românilor în vederea
adoptării religiei greco-catolice. 3
Toate aceste acţiuni vor atrage însă ura năsăudenilor faţă
de bistriţeni, de soldaţii veniţi din ţări străine şi de înrolare.
În aceste condiţii, chiar în ziua care trebuia
să fie momentul paroxial al activităţii, cea a
depunerii jurământului, la 10 mai 1763, când
toţi pretendenţii la statutul de soldaţi erau
adunaţi pe un platou întins din localitatea Salva,
s-a întâmplat ceva care a modificat radical
traiectoria evenimentului.
Înainte de jurământ, în faţa grănicerilor
a ieşit călare un bătrân centuagenar, moşul
Tănase Todoran al lui Dănilă, originar din
Bichigiul Năsăudului, şi a rostit o cuvântare ce a
răscolit inimile tuturor. Iată cuvintele lui:
,,De doi ani suntem cătane, adică grăniceri
şi carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă
că suntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi,
dăm dare, facem slujbe cătăneşti; copiii noştri
vor merge până la marginile pământului să-şi
verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robi,
să n-avem nici un drept, copiii noştri să fie
tot proşti, ori vor învăţa ceva, ori ba? Aşa nu
vom purta armele, ca şi sfânta lege să ne-o
ciufulească tisturile. 4 Jos cu armele! Alungaţi păgânii din
hotarele noastre! Auziţi creştini români, numai atunci vom
sluji când vom vedea carte de la înalta împărăteasă, unde-s
întărite drepturile noastre; până atunci nu, odată cu capul! Ce
dă gubernia şi cancelaria din Beciu 5 , e nimic, îs minciuni goale
de azi până mâine!” 6
Această filipică atât de spontană i-a determinat pe
românii aflaţi acolo să refuze a depune jurământul şi să alunge
oficialităţile, decizie ce se va solda apoi cu urmări drastice
pentru ei. 7
Analizând cuvântarea, observăm profunda înţelepciune
a autorului ei şi multitudinea motivelor care au determinat
o acţiune atât de spontană. Între ele, întâlnim anumite
elemente, care, deşi aparent sunt diferite, se găsesc în strânsă
legătură. Iată, spre exemplu, fraza ,,aşa nu vom purta armele,
ca şi sfânta lege să ne-o ciufulească tisturile” şi cu afirmaţia
hotărâtă, pe un ton imperativ ,,Alungaţi păgânii din hotarele
noastre!”, luate împreună ne ajută să ne formăm o idee despre
percepţia religioasă a viitorului martir.
Patosul cu care se pronunţă împotriva batjocoritorilor
Sfintei Legi, adică a credinţei ortodoxe arată profunda trăire
religioasă şi conştiinţa credinţei sale. Lucrul acesta este apoi
întărit de afirmaţia următoare, în care, oficialii care asistau la
depunerea jurământului sunt numiţi păgâni. Altfel spus, după
cum frumos remarca şi colonelul Vasile Tutula:
,,Latura confesională nu apare distinct în cazul revoltei
de la Salva, ci înglobată în obiectivul urmărit de locuitori şi
reprezentanţii lor, între care Tănase Todoran, de a rămâne în
situaţia de până atunci – în privinţa stării lor social-juridice,
administrativ-militare şi confesionale”. 8
8010 www.oglindaliterara.ro
Credinţa este deci, pentru Sfântul Todoran, conform
cuvântării sale, mai presus decât viaţa, este o condiţie de la
care nu se poate face rabat. Ulterior, el îşi va întări şi pecetlui
spusele cu însuşi sângele său, care le va da glas peste veacuri
şi le va face să fie pildă tuturor întru păstrarea neştirbită a ei.
Condamnat la moarte prin frângere cu roata, 9 la cei
104 ani ai săi (curtea de la Viena greşeşte atribuindu-i 120 de
ani), bătrânul se va stinge încet într-o agonie prelungită, fără
a-şi renega însă credinţa, ci din contră, pecetluindu-şi spusele,
păstrate prin pauperitatea veacurilor în minunata baladă
populară ce-l aduce mereu în sufletul celor ce o ascultă:
,,În mormânt de m-or băga,
În lanţuri de m-or lega,
Nu mă las de legea mea.
Asta-i legea lui Hristos,
Slobozâţi puştile jos”. 10
Pentru el şi pentru cei ce i-au fost alături, credinţa
ortodoxă a fost, apodictic ,,rostul” vieţii. De aceea, Biserica a
şi ales trecerea lui în rândul Sfinţilor şi pomenirea jertfei sale
supreme la 12 noiembrie.
_________________
1 Ei nu erau propriu-zis iobagii bistriţenilor, fiind datori doar să plătească
anumite taxe şi să presteze anumite zile de robotă, însă datorită felului
cum aceştia se comportau cu românii, îi resimţeau astfel. Din acest
motiv, ei înşişi spuneau atunci când erau întrebaţi ai cui iobagi sunt: ,,
Noi nu suntem iobagii nimănui, fără numai ai oraşului”; Virgil Şotropa,
Istoricul districtului năsăudean, din rev. „Arhiva Someşană”, nr.9,
Năsăud, 1928, pp. 20-21
2 Bariţiu pomeneşte într-un loc de 24 de comune, citez: ,,mai antaiu
s-au militarisatu in an 1764 numai 24 de comune”. George Bariţiu,
Istoria regimentului alu II romanescu granitariu transilvanu tipărită
la Romer şi Kamner, Brasiovu, 1874, p. 10, iar în alt loc 22, citez:
,,districtului Rodna compusu din 22 de comune curatu romane…;
Idem, Pagini alese din Istoria Transilvaniei, pre doue
sute de ani din urma, Volumul I, tipografia W. Krafft,
Sibiu, 1889, p. 371 . De asemenea, Cossimeli vorbeşte
de 24 de comune: Antonio Cossimeli, Poemation
de secunda legione Valahica sub Carlo Barone
Enzenbergio, Cibinii Transylvaniae, 1768, p. 7; Vasile
Bichigean, Poemation de secunda legione Valahica sub
Carlo Barone Enzenbergio, în rev. ,,Arhiva Someşană”,
nr. 3, Năsăud, 1925, p. 40, în timp ce un maior pe
nume V. Verzea, într-un articol din revista Luceafărul
spune, citez :,,Pentru acest regiment s-au militarizat
44 comune curat româneşti; Maiorul V. Verzea,
Vitejia ostaşilor români din Austro-Ungaria şi Armata
României sub marele căpitan, în rev. „Luceafărul”,
( anul V), nr. 13-16/ 1906, p. 345. Avem de-a face
aşadar, la prima vedere, cu o neconcordanţă a datelor,
care ar putea deruta cititorul ce se întâlneşte pentru
prima dată cu acest subiect, motiv pentru care mă
simt nevoit să explic că militarizarea a început cu 21
de comune, a ajuns apoi la 22, mai apoi la 24 şi îi
cele din urmă la 44, odată cu alăturarea satelor de pe
Valea Bârgăului.
3 Lucru foarte frumos accentuat de istoricul Şotropa,
care spune, referindu-se la motivele înfiinţări regimentului grăniceresc:
Privitor la districtul nostru năsăudean cu militarizarea se intenţionau
încă alte două scopuri, adică întâiul, de-a curma certurile neîmpăcate
şi nemărginite dintre românii districtuali şi oraşul Bistriţa, iar al doilea,
pentru a statornici religia unită, care chiar şi după 1750 era încă
puţin agreată în ţinutul nostru”. Virgil Şotropa, Înfiinţarea
graniţei militare năsăudene 1762, în revista „Arhiva Someşană”, nr.
24, Năsăud, 1938, p.1.
4 Este vorba de ofiţerii străini, majoritatea italieni, după cum aflăm
de la Bariţiu, unde acesta, mai puţin obiectiv decât eroul nostru, le
conferă ofiţerilor un portret de-a dreptul măgulitor. Iată ce spune el:
,,…aceştia, descoperindu spre marea lor mirare mulţimea elementelor
latine în limba nostra şi comuniunea acesteia cu cea italiană, n-au
hesitatu un momentu a tracta pe romanii militarisati ca pe descendenţii
anticelor legiuni şi colonii ale Romei”. George Bariţiu, op. cit., p. 10.
De asemenea, despre faptul că ofiţerii proveneau dintre italieni şi
germani ne spune şi maiorul Verzea: ,,La început s-au trimes ca ofiţeri
instructori italieni şi germani, cari cunoşteau limba italiană şi cea latină,
pentru a putea învăţa şi pricepe mai repede limba noastră”. Maiorul
V. Verzea, op. cit., p. 345. Asta explică prezenţa aici şi a lui Cossimeli,
care va scrie ulterior celebra ,,Poemation de secunda legione Valahica”
(n.n.).
5 Viena (n.n.).
6 Virgil Şotropa, Înfiinţarea graniţei militare năsăudene 1762,op. cit.,
p. 70.
7 ,,Todoran a fost trasu pe roată, iar unii din soţii lui (aici cu sensul
de colaboratori, n.n.) au fost traşi în tiapa şi alţii condamaţi la morte
prin ştreangu şi anume deaspura comunei Salva in marginea de către
comună a podereiului Mocirla, unde şi astăzi se află mormântul său şi
groapa comună unde sunt înmormântaţi acei atleţi români”;George
Bariţiu, Istoria regimentului alu II romanescu granitariu transilvanu
op. cit, p. 103. Sentinţa se găseşte redată integral la Virgil Şotropa,
Înfiinţarea graniţei militare năsăudene 1762, …, p. 79.
8 Col (r). dr. Vasile Tutula, Tănase Todoran, eroul şi martirul de la
Salva, în rev. ,,Cetatea Bihariei”, nr. 2, Oradea, 2006, p. 12.