Lucian Gruia - Oglinda literara

Su Tong: Fluturii şi Şahul
Traducere Victoria Oana Lupaşcu
(fragment)
Ei i-au spus Maestrului Şahului că acea casă de lângă apă este doar o
colibă de paie şi că se află pe celălalt mal al lacului. Se poate merge până
acolo sau dacă nu vrei să baţi drumul pe jos, atunci te poţi duce cu barca
pescarilor. Bătrânii din satul Siqian, în timp ce se uitau cu atenţie la desaga
uzată de călătoriile lungi ale Maestrului Şahului, au spus :“În locul acela nu
se duce nimeni în afară de copiii care păzesc turmele de oi şi se adăpostesc
de ploaie şi de arşiţa soarelui. Tu oare de ce vrei să te duci acolo?”
Maestrul Şahului bătea uşor cu palma pe desaga sa galbenă din pânză
tare, iar dinăuntru se auzea un zgomot cristalin, un fel de pocnet ca şi cum
nişte pietre s-ar fi lovit între ele. Maestrul, zâmbind usor, a dus desaga la
urechilor bătrânilor şi a spus: “ Ascultaţi, este zgomotul pieselor de şah, şi
mă duc acolo să joc şah.”
Încă de când a ajuns în satul Siqian Maestrul Şahului a atras atenţia
locanicilor prin faptele şi vorbele sale. Atunci ochii săi încă erau limpezi şi
strălucitori, şi se diferenţiau de tot din jur la fel de clar precum piesele de şah
din desaga sa se distingeau între ele.
În primăvara acelui an am ajuns şi eu în satul Siqian. Am venit aici dând
curs recomandării unui entomolog pentru a căuta fluturi cu aripi purpurii.
Poate că şi tu mi-ai sugera acelaşi lucru dacă, bineînţeles, ai înţelege
caracteristicile şi obiceiurile de netulburat ale fluturilor, şi, în plus, dacă ai fi
fost vreodată în satul Siqian.
Niciodată nu a existat un loc la fel de potrivit pentru colecţionarea
fluturilor precum satul acesta, cu malurile lacului atât de întinse şi pline de
ierburi şi nisip, cu flori, copaci şi tufişuri atât de bogate şi cu aerul umed
încărcat parcă cu polen. Ba chiar uneori aveai impresia că simţi mireasma
fluturilor. Peste tot, de jur împrejurul satului
puteai vedea tabloul unor roiuri de fluturi
dansând, iar dacă ridicai plasa de prins fluturi în
aer, nu prindeai doar unul, ci doi, trei, ba chiar o
grămadă, pictaţi în diverse culori.
Îmi amintesc că în acea zi, nu am găsit în
niciun chip acel tip de fluture cu dungi violet
pe aripi. Însă am prins fluturi albi cu marginile
aripilor roşii, fluturi cu pete şi dungi groase de
culoare maron, iar în insectarul meu am mai
presat şi un fluture de culoare galben auriu, astfel
încăt eu eram mulţumit. Dar nu am observat că
pe malul lacului întunericul devenea din ce în ce
mai dens şi că soarele se scufunda mai devreme
într-o vale muntoasă îndepărtată. Atunci mi-am
amintit de hanul de pe marginea drumului, şi
mi-am spus că acela trebuia să fie locul unde să
îmi petrec singura noapte în sat.
Lacul se scufunda în întuneric, iar de
pe suprafaţa apei se ridica plutind un fel de
ceaţă abia sesizabilă. Stuful de pe bancurile
de nisip era nemişcat şi doar din când în când
puteai auzi sunetele scoase de porumbei sau de raţele sălbatice. Pe când
aproape alergam pe drumul din jurul lacului mi-am dat seama dintr-o dată
de calmul rar întâlnit care umplea atmosfera din jurul satului. Însă tocmai
această linişte m-a alarmat într-un mod inexplicabil şi mi-am grăbit paşii pe
drumeagul care trecea prin livada joasă şi deasă de piersici. Tot atunci am
văzut un fluture neobişnuit de mare, care, după ce aproape mi-a atins în zbor
tâmplele, s-a ascuns printre copacii întunecaţi. Foarte vag am văzut un fir de
lumină fluorescentă de culoare violet. Dar nu am distins bine ce culoare şi ce
textură avea acel fluture şi nici nu ştiu cum am îndrăznit să afirm că acela era
fluturele cu dungi violet pe aripi, pe care am venit cu greu să îl caut.
Nu era nici ţipenie de om la han. La recepţie era aprinsă o lampă cu
ulei care lumina parţial pereţii şi podeaua. Totul părea mohorât, pătat şi
pestriţ. Biroul de la recepţie era, de fapt, o bancă adusă de la şcoală şi când
am atins-o am simţit un amestec de praf şi ulei. Apoi mi-am întins mâna
în deschizătura băncii şi am scos de acolo un caiet. Am ghicit că acela este
registrul pentru oaspeţi, iar sub lumina lămpii m-am uitat la câteva nume
ciudate înşirate pe pagina umedă de hârtie. Cea mai recentă înregistrare era
de acum două săptămâni.
Proprietarul hanului nu a fost deloc de găsit. Pe pereţi erau căteva
afişe, înştiinţări pentru clienţi, dar în afară de aceste câteva cuvinte nu mai
era nimic familiar, totul era deja acoperit haotic cu un strat de cerneală
neagră. M-am îndreptat spre coridor şi am strigat de câteva ori în adâncimea
întunericului, iar răspunsul a venit în mod surprinzător din partea unei pisici
fără stăpân. Acea pisică a fugit pe lângă mine şi întorcând capul de pe tocul
ferestrei larg deschise a hanului a dat drumul unor sunete ascuţite şi aspre,
după care a sărit afară. Pisica aceea m-a facut să mă simt neliniştit şi, deşi
m-am gândit la început să îmi scriu numele în registru, animalul m-a făcut
să mă răzgândesc.
Mai toate camerele de pe ambele părţi ale coridorului erau închise şi
www.oglindaliterara.ro
PROZA
Su Tong (n.1963) este unul dintre
cei mai renumiţi scriitori din China,
şi nu numai. El a devenit cunoscut
întregii lumi cu ajutorul filmului
regizat de Zhang Yimou, care a
avut drept inspitaţie opera lui Su
Tong, Soţii şi concubine. Acesta
este unul dintre reprezentanţii
avangardei chineze a anilor 1980 şi
1990, cel mai comercial dintre toţi
după spusele criticilor. Literatura
străină a avut o mare influenţă
asupra sa, în operele lui fiind
des întâlnite experimente literare
care ne duc cu gândul la Kafka
sau la Jorge Louis Borges, toate
impregnate de propriile trăiri.
Textul provine din volumul
Fluturii şi Şahul, ediţie electronică
Yifangongyi tushuguan.
doar ultimele două din capăt aveau
uşile descuiate. Mai întâi am împins
prima uşă, iar înăuntru întunericul
era gros precum smoala. Am ridicat
lampa cu ulei şi am putut distinge
mai clar, în sfârşit, grămada de
instrumente agricole şi de saci cu
îngrăşăminte. Cel mai ciudat lucru
de acolo era o pelerină de ploaie
roşie din plastic, care m-a făcut să
cred că acesta este adevăratul han al
satului unde oamenii apar şi dispar.
M-am întors şi am intrat în cea de-a
doua cameră. De data aceasta când
am împins uşa am simţit un miros
de săpun parfumat şi tutun. Imediat
după aceea am văzut patul şi vasul
de spălat şi am observat că lavoarul
de email era pe jumătate plin cu apă
folosită. Toate acestea m-au facut
să mă simt în siguranţă şi am pus în
sfârşit jos insectarul şi instrumentele
pe care le ţineam în mâini.
Înainte să mă culc am
descoperit o mică piesă albă de
şah, care era lângă pernă, o piatră
mică şi rotundă care şi-a dobândit
forma de bomboană cu ajutorul unei
maşinării. În faţa ochilor mei aceasta
emitea o lumină albă foarte slabă.
De fapt, atunci nici nu ştiam că este
o piesă de şah, îmi plăcea doar să
o aşez peste tot şi m-am gândit că
este unul dintre lucrurile pierdute de
cineva în acest han.
__________
1 weiqi- Joc de şah tradiţional
chinezesc jucat cu piese albe si
negre pe o tablă de 19x19. Este un
joc de strategie, iar scopul constă în
acoperirea cu propriile piese a unei
părţi cât mai mari din tabla şah.
2 xiangqi- Joc de şah tradiţional
chinezesc, foarte asemănător jocului
de şah european. Jocul reprezintă o
bătătlie între două armate, iar scopul
constă în capturarea generalului.
8039