Arheologie aeriană. În România şi în Europa - cIMeC

www.cimec.ro / www.e-patrimoniu.ro
2. Surse de fotografii aeriene şi imagini luate din satelit
Fotografiile aeriene şi imaginile luate din satelit se găsesc în
cantităţi, la scări şi în rezoluţii diferite în diverse ţări. Şi uşurinţa cu care pot
fi utilizate variază, de la acces, practic, gratuit, la fotografiile luate de
specialişti sau cu caracter comercial în Marea Britanie, şi până la ţări în care
stricteţea cu care sunt păzite secretele militare restricţionează accesul la orice
imagine aeriană, făcându-l posibil doar pentru puţine persoane sau
organizaţii.
În România accesul la anumite fotografii aeriene devine mai uşor şi,
de exemplu, ortofotoplanuri din întreaga ţară se află acum în proprietatea
statului şi se pot obţine de la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară (ANCPI). Ortofotoplanurile derivă din fotografii verticale care se
obţin cu ajutorul unei camere fotografice îndreptată în jos, de la bordul unui
avion. Fotografiile verticale arată tot ce se află la sol vizibil de la altitudinea
respectivă în momentul expunerii şi sunt, de obicei, făcute dintr-un avion
care zboară pe o traiectorie dreaptă, având intervalele de expunere stabilite,
astfel încât fiecare imagine să o suprapună pe cea de lângă ea în proporţie de
60%. Acest lucru permite vizualizarea lor stereoscopică prin folosirea unor
instrumente speciale sau combinarea acestora în cadrul unei imagini
anaglife, care poate fi analizată folosind ochelari cu o lentilă roşie şi una
albastră pentru a recrea o imagine tridimensională. Pentru a efectua astfel de
ortofotografii, fotografiile verticale se corectează în funcţie de schimbările
topografice şi sunt localizate geografic cu precizie. Astfel, acestea pot fi
folosite în locul hărţilor.
Mai puţine sunt fotografiile aeriene realizate de către observatori
arheologi care folosesc un avion uşor. Aceşti specialişti vor examina terenul
din avion şi vor fotografia urmele pe care le observă şi pe care le consideră
de interes din punct de vedere arheologic sau din alte motive, folosind
aparate de fotografiat manuale, în unghiuri oblice faţă de sol. Aceste
fotografii pot documenta situri arheologice cunoscute, pot fi folosite pentru
înregistrarea unor urme arheologice vizibile necunoscute anterior (de
exemplu, în culturile de vară). Acesta, şi anume înregistrarea unor
descoperiri noi, este cel mai frecvent motiv pentru efectuarea fotografiilor
aeriene nemijlocit de către un observator. În unele ţări există o tradiţie
îndelungată a fotografierii urmelor arheologice de către un observator
specializat. Şi în România s-au făcut astfel de fotografii în perioada
interbelică (de exemplu, la Histria, în 1938) şi apoi la sfârşitul anilor 1960 şi
în anii 70 ai secolului trecut. Mai recent, programe de zboruri de observaţie
au fost efectuate de CIMEC - Institutul de Memorie Culturală din Bucureşti,
în cadrul unui program de repertoriere arheologică în sudul României şi de
12