Arheologie aeriană. În România şi în Europa - cIMeC

www.cimec.ro / www.e-patrimoniu.ro
Când era părăsit un sat – posibil, după ce locuitorii ei au fost loviţi de ciumă
sau alte calamităţi - casele respective se degradau şi se prăbuşeau, putând fi
şi jefuite pentru materialele de construcţii respective, iar în final se
transformau în ridicături ondulate, acoperite de iarbă (fig. 9). Aceste
ridicături pot fi identificate pe teren şi pot fi cartate de investigaţia analitică
de teren - dar ele pot fi văzute clar în fotografiile aeriene, dacă iarba nu este
prea înaltă. Se pot vedea formele caselor şi “grădinile” lor şi nu este
neobişnuit ca sate întregi, împreună cu drumurile şi zonele verzi aferente să
fie înregistrate în acest fel. În cazul în care o fostă aşezare a fost nivelată şi
acum se află pe pământ arabil, se pot vedea urme de case şi terasamente pe
solul neacoperit de culturi sau în cele cu culturile potrivite.
Carierele de piatră au reprezentat o sursă vitală de materiale de
construcţii pe plan local şi multe din acestea rămân la marginea aşezărilor
moderne. Nu pot fi uşor atribuite cronologic şi e posibil să fi fost folosite în
numeroase faze succesive de reconstrucţie. Cu toate acestea, de multe ori ele
apar în mod clar pe fotografiile aeriene şi ar putea indica posibilitatea ca un
sat modern să aibă o vatră cu mult mai veche şi mai restrânsă.
Fig. 10. Liniile de culoare deschisă vizibile pe această fotografie sunt limitele
(nivelate prin arat) unui sistem de cultivare abandonat recent. Mici dâre rămân în
iarbă şi ne arată că delimitările includ şanţuri, probabil pentru irigaţii şi drenarea
apei. Linii similare pot marca conducte, drumuri sau căi ferate (Foto: Carmen Bem,
27 mai 2008, © CIMEC).
23